Negocieri fără orizont clar: pacea din Ucraina între calcule strategice și mize electorale

Procesul de negociere privind ieșirea din războiul ruso-ucrainean pare să fi devenit, treptat, un scop în sine. În timp ce Ucraina își consumă resursele pe front, Kremlinul câștigă timp, Washingtonul își calculează mizele politice, iar Europa avansează prin proceduri lente și adesea birocratice. Dinamica discuțiilor se schimbă de la o zi la alta, făcând aproape imposibilă anticiparea unui deznodământ clar.

La Zerkalo Nedeli, analiza recentă sugerează că „negocierile de dragul negocierilor” pot fi abandonate oricând în favoarea unei formule concrete de încetare a ostilităților. Totuși, o astfel de decizie nu depinde doar de dorința fostului președinte american Donald Trump de a închide dosarul ucrainean înaintea alegerilor pentru Congres, cât mai ales de calculul strategic al liderului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Alegeri într-un timp al războiului

În paralel cu negocierile externe, Ucraina intră într-o etapă în care logica politică internă începe să accelereze. Indiferent de momentul opririi războiului, organizarea alegerilor devine inevitabilă – fie după încetarea ostilităților, fie chiar în timpul acestora, dacă marile puteri vor exercita presiuni în acest sens.

Potrivit unor relatări publicate de Reuters și Financial Times, în cadrul unor discuții recente ar fi fost analizată o posibilă succesiune de pași: un acord de pace în primăvară, urmat de alegeri prezidențiale și, eventual, de un referendum.

Rămân însă numeroase necunoscute. Ar fi vorba despre un acord amplu sau doar despre un armistițiu? Pot fi organizate alegeri fără ridicarea legii marțiale? Constituția Ucrainei interzice alegerile parlamentare în timpul stării de război, iar în cazul scrutinului prezidențial interdicția este reglementată prin lege ordinară, care ar putea fi modificată.

Menținerea legii marțiale în timpul unei campanii ar presupune restricții de securitate, o campanie scurtă și un control administrativ sporit. Susținătorii unei asemenea formule ar invoca prudența într-un context fragil, în timp ce criticii ar ridica semne de întrebare privind caracterul pe deplin liber al competiției politice.

Calculul politic de la Kiev

Pe plan intern, actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar beneficia – potrivit unor sondaje citate de surse politice – de un avantaj în primul tur al alegerilor, însă ar putea întâmpina dificultăți într-un eventual tur doi, în fața unor contracandidați cu cote ridicate de încredere publică.

În acest context, organizarea alegerilor într-un singur tur sau configurarea unui cadru favorabil unei victorii rapide ar deveni o miză majoră pentru echipa prezidențială. De asemenea, un referendum privind susținerea unui eventual plan de pace este analizat ca instrument de consolidare a legitimității unui acord.

Pe fundal, șeful statului a inițiat o serie de mișcări publice – întâlniri cu personalități populare, o deschidere sporită față de mass-media, ajustări în zona executivă – interpretate de analiști drept semnale ale unei repoziționări strategice în perspectiva unei posibile campanii.

Ce își dorește Kremlinul

Orice scenariu rămâne însă dependent de poziția Moscovei. Pentru Vladimir Putin, menținerea unei incertitudini controlate ar putea fi mai avantajoasă decât o încheiere rapidă a conflictului.

În cercurile diplomatice sunt discutate cel puțin trei ipoteze:

1. Un acord care să influențeze scena politică ucraineană, fără a garanta stabilitate internă la Kiev.

2. Un compromis mai amplu cu Washingtonul, în care dinamica politică din Ucraina să devină parte a unui aranjament strategic mai larg.

3. O înțelegere determinată de constrângeri interne rusești – inclusiv presiuni economice și dorința de relaxare a sancțiunilor.

În același timp, poziția Statelor Unite rămâne ambiguă: deschidere către dialog și posibile acorduri economice, dar și menținerea presiunii prin sancțiuni și sprijin pentru aliații europeni.

În absența unei decizii ferme la Moscova, negocierile riscă să continue într-un cerc al incertitudinii. Iar pentru Ucraina, timpul nu este doar o variabilă diplomatică, ci o resursă strategică limitată.

Concluzie

În actualul context geopolitic, negocierile privind încetarea războiului din Ucraina par să oscileze între diplomație reală și tactică de temporizare. În timp ce Kievul își calibrează strategiile politice interne, iar Washingtonul și capitalele europene își ajustează pozițiile, cheia rămâne la Moscova. Calculul strategic al lui Vladimir Putin va influența decisiv ritmul și forma unui eventual acord.

Pentru Ucraina, miza nu este doar oprirea focului, ci și menținerea coeziunii interne și a legitimității democratice într-un moment de vulnerabilitate istorică. Fie că va fi vorba despre un armistițiu temporar sau un acord mai amplu, finalul acestui proces nu va marca doar încheierea unei confruntări militare, ci va redesena echilibrul politic al regiunii pentru anii ce urmează.