Absența lui Nicușor Dan de la Conferința de Securitate de la München, între marginalizare și strategie. Ce semnal transmite România și cum a câștigat Maia Sandu vizibilitate internațională

Conferința de Securitate de la München din 2026 (13–15 februarie) a reunit lideri politici, oficiali militari și experți pentru a analiza cele mai presante provocări globale: războiul din Ucraina, viitorul relației transatlantice și competiția strategică dintre marile puteri. În acest context, absența președintelui României, Nicușor Dan, a generat dezbateri, în timp ce președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a reușit întâlniri bilaterale la cel mai înalt nivel.

Politologul Sergiu Mișcoiu, profesor la Universitatea Babeș-Bolyai și la Universitatea Paris-Est Créteil, explică într-o analiză motivele și implicațiile acestor evoluții.

România, între discreție diplomatică și lipsă de profil strategic

Potrivit lui Sergiu Mișcoiu, absența șefului statului român de la reuniunile majore de politică externă – atât de la Forumul Economic Mondial, cât și de la Conferința de Securitate de la München – este regretabilă, dar nu neapărat lipsită de logică.

„Este regretabil faptul că nu avem o prezență la cel mai înalt nivel. Însă, dacă România ar fi fost invitată doar într-o zonă marginală, fără vizibilitate reală, ar fi fost o situație și mai puțin de dorit”, afirmă politologul.

În opinia sa, problema de fond este lipsa unei poziții clare a României în actualul context geopolitic. Bucureștiul ar fi continuat o linie de „ambiguitate strategică” în relația euroatlantică, evitând poziționări ferme, ceea ce reduce șansele de a avea un rol central în dezbaterile globale.

De ce a câștigat Republica Moldova vizibilitate

În contrast, Republica Moldova a avut o prezență activă. Maia Sandu s-a întâlnit cu secretarul de stat american, Marco Rubio, și cu secretarul general al NATO, Mark Rutte.

Diferența, spune Mișcoiu, este una structurală: Republica Moldova se află într-o zonă de incertitudine strategică, fiind în afara NATO și a Uniunii Europene. Această vulnerabilitate o transformă într-un punct de interes major pentru marile puteri.

„Pentru Republica Moldova este vital să aibă un profil internațional ridicat. România, în schimb, este deja integrată în Occident, iar reprezentarea sa este indirect asigurată prin mecanismele Uniunii Europene”, explică expertul.

În plus, diplomația Chișinăului a fost descrisă drept „proactivă și tranșantă”, iar Maia Sandu a reușit să construiască o imagine externă puternică, într-un moment de tensiune regională.

Mesajul SUA: conciliere fără concesii

Unul dintre momentele centrale ale conferinței a fost discursul lui Marco Rubio. Oficialul american a încercat să transmită un mesaj de echilibru: Europa nu va fi abandonată, însă trebuie să-și asume mai mult din responsabilitatea securității proprii.

Analistul consideră că mesajul face parte din strategia administrației conduse de Donald Trump: o alternanță între fermitate și conciliere.

„Mandatul a fost clar: nu alienăm Europa, dar menținem presiunea pentru creșterea contribuțiilor europene la apărare”, spune Mișcoiu.

Acest discurs reflectă ambiguitatea strategică a SUA: pe de o parte, reafirmarea parteneriatului transatlantic; pe de altă parte, o abordare tranzacțională, în care securitatea este tot mai mult legată de contribuții concrete.

Europa, între autonomie și parteneriat

Discursurile liderilor europeni au evidențiat tendința de consolidare a autonomiei strategice. Cancelarul german Friedrich Merz a pledat pentru o Germanie mai puternică în NATO și UE, menținând totodată legătura cu Washingtonul.

Această poziție vine în completarea viziunii președintelui francez Emmanuel Macron, care susține de mai mult timp ideea unei Europe capabile să acționeze independent.

Diferențele dintre Paris și Berlin rămân însă vizibile: Franța promovează o autonomie strategică accentuată, în timp ce Germania favorizează un echilibru între independența europeană și cooperarea transatlantică.

Ucraina, epicentrul securității europene

Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a reiterat apelul pentru sprijin militar și financiar. Mesajul său a fost unul mai urgent, pe fondul temerilor privind o eventuală diminuare a implicării americane.

Demonstrațiile privind dronele iraniene Shahed, capabile să atingă orașe europene, au avut rolul de a sublinia riscurile directe pentru continent.

Cu ce rămânem după München 2026

Pe fond, conferința nu a produs schimbări majore. În schimb, a consolidat câteva tendințe:

• Europa își ia tot mai în serios autonomia strategică;

• SUA mențin o ambiguitate calculată în relația cu aliații;

• războiul din Ucraina rămâne testul central al solidarității occidentale;

• statele din zona gri, precum Republica Moldova, câștigă vizibilitate diplomatică.

Pentru România, concluzia este clară: fără o poziționare strategică mai fermă și fără o diplomație activă, riscul marginalizării în marile dezbateri globale rămâne real.