România intră în recesiune tehnică: economia a scăzut două trimestre la rând, iar 2025 aduce cea mai slabă creștere din ultimii ani

România intră în recesiune tehnică: economia a scăzut două trimestre la rând, iar 2025 aduce cea mai slabă creștere din ultimii ani

Economia României a frânat puternic în trimestrul al patrulea din 2025, marcând al doilea trimestru consecutiv de scădere și intrând astfel în recesiune tehnică, potrivit datelor semnal publicate de Institutul Național de Statistică (INS).

Pe ansamblul anului 2025, produsul intern brut (PIB) a crescut cu doar 0,6%, în scădere față de 0,9% în 2024 și 2,3% în 2023, confirmând o pierdere accelerată de ritm a economiei.

Două trimestre consecutive de scădere

În trimestrul al patrulea, creșterea anuală a încetinit la doar 0,1% (serie brută), de la 1,7% în trimestrul precedent. Mai grav însă este reculul trimestrial: economia a scăzut cu 1,9% în T4 față de T3, după ce în trimestrul al treilea înregistrase deja un minus de 0,1% față de trimestrul anterior.

Prin definiție, recesiunea tehnică apare atunci când PIB-ul scade două trimestre consecutive față de perioada anterioară. Conceptul diferă de recesiunea „clasică”, care ia în calcul și alți indicatori, precum ocuparea forței de muncă, producția industrială sau veniturile populației.

România a mai trecut prin episoade similare în perioada tranziției post-comuniste (1996–1999) și în 2020, în contextul pandemiei COVID-19.

Revizuiri care schimbă imaginea trecutului

INS a revizuit în jos și datele anterioare. Cea mai importantă modificare vizează primul trimestru din 2025: de la o creștere de 0,1% s-a ajuns la o scădere de 0,6% față de trimestrul precedent.

De asemenea, din tabelul publicat reiese o revizuire în jos și pentru primul trimestru din 2024, de la 0% la -0,4%. Cum și trimestrul al doilea din 2024 a rămas la -0,4%, rezultă că economia s-a aflat în recesiune tehnică și în prima jumătate a anului 2024, sub guvernul PSD–PNL–UDMR condus de Marcel Ciolacu.

Taxe mai mari, consum în scădere, inflație în urcare

Datele privind încrederea economică indicau încă din a doua parte a anului 2025 o posibilă contracție, pe fondul măsurilor de reducere a deficitului bugetar. Creșterile de taxe — majorarea TVA, a accizelor și ulterior a unor taxe locale, precum și impozitul pe dividende — au afectat atât mediul de afaceri, cât și consumatorii.

Inflația a accelerat puternic din iulie, pe fondul scumpirii energiei, iar din august efectele majorărilor de taxe pe consum s-au văzut rapid în prețuri. Rata anuală a inflației aproape s-a dublat, de la puțin peste 5% la aproape 10%, devenind cea mai ridicată din Uniunea Europeană.

Pe acest fond, vânzările din comerțul cu amănuntul au scăzut începând cu luna august și au înregistrat doar o creștere marginală pe întreg anul 2025. Analiștii anticipează că scăderea vânzărilor ar putea continua până în vară, când efectul de bază ar putea readuce inflația pe o traiectorie descendentă.

Industrie slabă și creditare în recul

Industria a încheiat, cel mai probabil, încă un an de contracție, în contextul unei cereri externe reduse. Creditarea a scăzut în termeni reali, iar costurile ridicate ale împrumuturilor în lei au determinat multe companii să se orienteze către finanțarea în valută.

Pentru 2026, economiștii estimează o accelerare modestă a creșterii economice, la aproximativ 2%. Totuși, performanța slabă din trimestrul al patrulea ar putea influența negativ începutul noului an, iar datele ar putea fi revizuite în jos.

Specialiștii mizează pe un rol mai important al investițiilor în dinamica PIB, în special al celor finanțate din fonduri europene, având în vedere că 2026 este ultimul an de implementare a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR).

Un semnal de alarmă

Recesiunea tehnică nu înseamnă automat o criză profundă, dar reprezintă un semnal de alarmă pentru economie. Pentru investitori, companii și autorități, aceasta poate însemna necesitatea unor ajustări rapide — fie prin stimulente pentru investiții, fie prin regândirea politicilor fiscale și bugetare.

În lipsa unei redresări consistente a consumului și a investițiilor, riscul unei stagnări prelungite rămâne ridicat.

Negocieri fără orizont clar: pacea din Ucraina între calcule strategice și mize electorale

Procesul de negociere privind ieșirea din războiul ruso-ucrainean pare să fi devenit, treptat, un scop în sine. În timp ce Ucraina își consumă resursele pe front, Kremlinul câștigă timp, Washingtonul își calculează mizele politice, iar Europa avansează prin proceduri lente și adesea birocratice. Dinamica discuțiilor se schimbă de la o zi la alta, făcând aproape imposibilă anticiparea unui deznodământ clar.

La Zerkalo Nedeli, analiza recentă sugerează că „negocierile de dragul negocierilor” pot fi abandonate oricând în favoarea unei formule concrete de încetare a ostilităților. Totuși, o astfel de decizie nu depinde doar de dorința fostului președinte american Donald Trump de a închide dosarul ucrainean înaintea alegerilor pentru Congres, cât mai ales de calculul strategic al liderului de la Kremlin, Vladimir Putin.

Alegeri într-un timp al războiului

În paralel cu negocierile externe, Ucraina intră într-o etapă în care logica politică internă începe să accelereze. Indiferent de momentul opririi războiului, organizarea alegerilor devine inevitabilă – fie după încetarea ostilităților, fie chiar în timpul acestora, dacă marile puteri vor exercita presiuni în acest sens.

Potrivit unor relatări publicate de Reuters și Financial Times, în cadrul unor discuții recente ar fi fost analizată o posibilă succesiune de pași: un acord de pace în primăvară, urmat de alegeri prezidențiale și, eventual, de un referendum.

Rămân însă numeroase necunoscute. Ar fi vorba despre un acord amplu sau doar despre un armistițiu? Pot fi organizate alegeri fără ridicarea legii marțiale? Constituția Ucrainei interzice alegerile parlamentare în timpul stării de război, iar în cazul scrutinului prezidențial interdicția este reglementată prin lege ordinară, care ar putea fi modificată.

Menținerea legii marțiale în timpul unei campanii ar presupune restricții de securitate, o campanie scurtă și un control administrativ sporit. Susținătorii unei asemenea formule ar invoca prudența într-un context fragil, în timp ce criticii ar ridica semne de întrebare privind caracterul pe deplin liber al competiției politice.

Calculul politic de la Kiev

Pe plan intern, actualul președinte al Ucrainei, Volodimir Zelenski, ar beneficia – potrivit unor sondaje citate de surse politice – de un avantaj în primul tur al alegerilor, însă ar putea întâmpina dificultăți într-un eventual tur doi, în fața unor contracandidați cu cote ridicate de încredere publică.

În acest context, organizarea alegerilor într-un singur tur sau configurarea unui cadru favorabil unei victorii rapide ar deveni o miză majoră pentru echipa prezidențială. De asemenea, un referendum privind susținerea unui eventual plan de pace este analizat ca instrument de consolidare a legitimității unui acord.

Pe fundal, șeful statului a inițiat o serie de mișcări publice – întâlniri cu personalități populare, o deschidere sporită față de mass-media, ajustări în zona executivă – interpretate de analiști drept semnale ale unei repoziționări strategice în perspectiva unei posibile campanii.

Ce își dorește Kremlinul

Orice scenariu rămâne însă dependent de poziția Moscovei. Pentru Vladimir Putin, menținerea unei incertitudini controlate ar putea fi mai avantajoasă decât o încheiere rapidă a conflictului.

În cercurile diplomatice sunt discutate cel puțin trei ipoteze:

1. Un acord care să influențeze scena politică ucraineană, fără a garanta stabilitate internă la Kiev.

2. Un compromis mai amplu cu Washingtonul, în care dinamica politică din Ucraina să devină parte a unui aranjament strategic mai larg.

3. O înțelegere determinată de constrângeri interne rusești – inclusiv presiuni economice și dorința de relaxare a sancțiunilor.

În același timp, poziția Statelor Unite rămâne ambiguă: deschidere către dialog și posibile acorduri economice, dar și menținerea presiunii prin sancțiuni și sprijin pentru aliații europeni.

În absența unei decizii ferme la Moscova, negocierile riscă să continue într-un cerc al incertitudinii. Iar pentru Ucraina, timpul nu este doar o variabilă diplomatică, ci o resursă strategică limitată.

Concluzie

În actualul context geopolitic, negocierile privind încetarea războiului din Ucraina par să oscileze între diplomație reală și tactică de temporizare. În timp ce Kievul își calibrează strategiile politice interne, iar Washingtonul și capitalele europene își ajustează pozițiile, cheia rămâne la Moscova. Calculul strategic al lui Vladimir Putin va influența decisiv ritmul și forma unui eventual acord.

Pentru Ucraina, miza nu este doar oprirea focului, ci și menținerea coeziunii interne și a legitimității democratice într-un moment de vulnerabilitate istorică. Fie că va fi vorba despre un armistițiu temporar sau un acord mai amplu, finalul acestui proces nu va marca doar încheierea unei confruntări militare, ci va redesena echilibrul politic al regiunii pentru anii ce urmează.

Afacerile locale din Piatra-Neamț, tot mai fragile: spații comerciale goale, consum în scădere și perspective economice incerte

Afacerile locale din Piatra-Neamț, tot mai fragile: spații comerciale goale, consum în scădere și perspective economice incerte

PIATRA-NEAMȚ – Tot mai multe afaceri locale își închid porțile, iar spațiile comerciale goale devin o prezență obișnuită în oraș. Scăderea consumului, creșterea costurilor și contextul economic general dificil pun presiune pe mediul privat, în timp ce antreprenorii avertizează asupra unui declin economic tot mai vizibil.

Spații goale și încasări în scădere

Pe străzile din Piatra-Neamț apar din ce în ce mai des anunțuri „de închiriat”, semn al dificultăților cu care se confruntă mediul de afaceri local. Potrivit antreprenorilor, numeroase firme au înregistrat scăderi semnificative ale veniturilor, unele raportând încasări chiar și cu peste 50% mai mici comparativ cu aceeași perioadă a anului trecut.

În același timp, costurile rămân ridicate. Chiriile nu au scăzut proporțional cu numărul spațiilor libere, iar taxele, impozitele și facturile la utilități continuă să apese puternic asupra bugetelor companiilor.

Presiuni fiscale și consum redus

Deși taxele și impozitele locale au fost majorate doar cu minimul legal, iar autoritățile au oferit anumite facilități, antreprenorii spun că dificultățile provin în mare parte din contextul economic general. Inflația și măsurile fiscale recente au redus puterea de cumpărare, iar consumatorii au devenit mult mai prudenți.

Tot mai mulți locuitori aleg să cumpere doar strictul necesar, reducând cheltuielile considerate neesențiale, fapt care se reflectă direct în veniturile magazinelor și ale prestatorilor de servicii

Competiția marilor lanțuri și lupta magazinelor mici

O altă problemă semnalată de comercianți este competiția puternică a marilor lanțuri de supermarketuri. Acestea atrag o mare parte din banii cheltuiți de populație, în timp ce magazinele mici se confruntă cu dificultăți tot mai mari în menținerea activității.

Mulți antreprenori spun că supraviețuiesc de la o lună la alta, în lipsa unor măsuri care să stimuleze economia locală și să sprijine capitalul autohton.

Turismul, o oportunitate nevalorificată

Turismul, considerat de unii operatori economici o posibilă soluție pentru revitalizarea orașului, traversează la rândul său o perioadă dificilă. Reprezentanți ai mediului privat susțin că investițiile în promovare sunt insuficiente sau lipsite de coerență, iar colaborarea dintre actorii locali este slabă.

În lipsa unei strategii comune de promovare și dezvoltare, sectorul turistic rămâne sub potențialul pe care zona l-ar putea avea.

Perspectivele economice rămân incerte

Antreprenorii avertizează că, fără schimbări la nivelul politicilor fiscale naționale și fără măsuri concrete de sprijin pentru firmele locale, declinul economic ar putea continua. În prezent, semnalele din piață indică o scădere a activității și o perspectivă economică dificilă pentru perioada următoare.

Neamțul, sub presiunea bolilor: măsuri stricte după confirmarea pestei porcine africane și a gripei aviare

 

Autoritățile au instituit zone de restricție și reguli severe de biosecuritate după depistarea virusurilor la un mistreț și la o lebădă găsite moarte. Populația este îndemnată să anunțe imediat orice suspiciune.

Județul Neamț se confruntă simultan cu două amenințări sanitar-veterinare majore, după confirmarea unor cazuri de pestă porcină africană și influență aviară în zone apropiate. În acest context, Prefectura Neamț a convocat Centrul Local de Combatere a Bolilor și a decis instituirea unor măsuri stricte pentru limitarea răspândirii virusurilor.

Ședință de urgență la Prefectură

Potrivit unui comunicat transmis de Instituția Prefectului – Județul Neamț, pe 5 februarie 2026 a avut loc ședința Centrului Local de Combatere a Bolilor, condusă de subprefectul Iulian Jugan. În cadrul reuniunii a fost analizat și aprobat planul de măsuri propus de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (DSVSA) Neamț.

Scopul principal al întâlnirii a fost stabilirea unor intervenții rapide pentru prevenirea extinderii focarelor și protejarea fermelor și gospodăriilor din județ.

Pesta porcină africană: localități din Neamț, incluse în zona afectată

Cazul de pestă porcină africană a fost confirmat la un mistreț găsit mort pe fondul de vânătoare FV 37 Gheorghițoaia, în județul Iași. Din cauza riscului de răspândire, mai multe localități din Neamț au fost incluse în zona afectată.

Este vorba despre UAT Stănița – cu localitățile Stănița, Todireni, Ghidion și Poienile Oancei – și UAT Boghicea, care include satele Boghicea, Slobozia și Nistria.

Gripă aviară confirmată la o lebădă, în Piatra-Neamț

În paralel, virusul influenței aviare a fost depistat la o lebădă de vară găsită moartă pe lacul Bâtca Doamnei, din municipiul Piatra-Neamț. Analizele de laborator realizate prin metoda Real Time RT-PCR au confirmat prezența genomului viral.

Ca urmare, autoritățile au instituit o zonă de restricție sanitar-veterinară pe o rază de minimum 10 kilometri. Aceasta include municipiul Piatra-Neamț și localități din comunele Pângărați, Alexandru cel Bun, Gârcina, Dobreni, Negrești, Girov și Dumbrava Roșie.

Restricții pentru populație și crescători

În zonele vizate au fost impuse măsuri stricte, printre care restricționarea circulației păsărilor domestice și interzicerea organizării târgurilor și piețelor de profil. De asemenea, crescătorii sunt obligați să respecte reguli sporite de biosecuritate în exploatații.

Autoritățile au decis și limitarea activităților recreative pe lacul Bâtca Doamnei și pe cursul râului Bistrița, pentru a reduce riscul de răspândire a virusului.

Apel către populație

Reprezentanții instituțiilor sanitar-veterinare fac apel la cetățeni să respecte toate măsurile dispuse și să anunțe de urgență medicii veterinari sau autoritățile competente dacă observă animale ori păsări bolnave sau moarte.

Autoritățile subliniază că reacția rapidă a populației și cooperarea cu instituțiile responsabile sunt esențiale pentru prevenirea extinderii focarelor și protejarea sectorului zootehnic din județ. 

Ținutul Neamțului, pe locul 4 în topul „Destinațiile FIJET România 2026”

Ținutul Neamțului a fost clasat pe locul al patrulea în Topul „Destinațiile FIJET România 2026”, potrivit unui anunț făcut de Consiliul Județean Neamț. Clasamentul este realizat de Clubul Presei de Turism – FIJET România și scoate în evidență destinațiile din țară apreciate pentru autenticitate, calitatea ofertei turistice și implicarea comunităților locale.

Recunoaștere pentru potențialul turistic al județului

Reprezentanții administrației județene consideră că poziționarea în clasament confirmă potențialul turistic al zonei și interesul tot mai mare pentru Neamț. Zona este promovată drept un spațiu în care natura, patrimoniul istoric și spiritualitatea se îmbină într-un mod autentic, apreciat inclusiv de specialiștii din presa de turism.

Autoritățile locale susțin că această recunoaștere reprezintă și o validare a eforturilor depuse pentru promovarea județului și pentru dezvoltarea unei oferte turistice competitive.

Cum a fost realizat clasamentul FIJET România

Topul „Destinațiile FIJET România 2026” urmărește să aducă în atenția publicului zone care se remarcă prin calitatea serviciilor turistice și prin implicarea comunităților locale. Clasamentul a fost realizat pe baza documentării directe, a vizitelor pe teren și a votului membrilor FIJET România.

Destinațiile selectate urmează să fie premiate în cadrul unei gale organizate la Târgul de Turism al României – Romexpo, în perioada 12–15 februarie 2026.

Propunerea Ținutului Neamțului în top

Ținutul Neamțului a fost propus pentru includerea în clasament de Valentin-Lucian Beloiu, doctor în Sociologie, călător și fotograf, membru FIJET România, și de Petru Frăsilă, jurnalist, scriitor, realizator TV și vicepreședinte al Clubului Presei de Turism – FIJET România.

Mesajul președintelui Consiliului Județean Neamț

Președintele Consiliului Județean Neamț, Daniel-Vasilică Harpa, a transmis un mesaj de mulțumire pentru această recunoaștere:

„Mulțumesc FIJET România – Clubul Presei de Turism pentru această recunoaștere! Locul 4 în clasamentul «Destinațiile FIJET România 2026» confirmă că Ținutul Neamțului este un spațiu autentic, unde natura, istoria și spiritualitatea se întâlnesc firesc. Neamțul rămâne o destinație care se descoperă pas cu pas și care merită cunoscută de cât mai mulți oameni.”

Cu cât se scumpesc gazele de la 1 aprilie. Furnizorii au început să afișeze ofertele

Furnizorii de energie, inclusiv E.On, Engie, PPC Energie, Premier Energy și Nova Power&Gas, au început să afișeze ofertele de preț pentru perioada de după 1 aprilie, când se va renunța la prețurile plafonate.

Redăm mai jos principalele oferte de preț ale furnizorilor de gaze naturale începând cu data de 1 aprilie 2026:

• Cel mai mic tarif anunțat aparține NOVA POWER & GAS: abonament NOVA Casnic_pret fix 12 luni_preț valabil începând cu 01.04.2026 – 251,87 lei/MWh( cu tot cu tarifele de transport și distribuție), costul final, inclusiv valoarea abonamentului lunar, TVA și accize fiind de 304,76 lei/Mwh.

• A doua cea mai ieftină ofertă este anunțată de Electrica Furnizare: abonamentul de tip Gaz Stabil având o ofertă de preț valabilă începând cu data de 1 aprilie (inclusiv tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului) de 337,24 lei/Mwh

• E.On Energie a anunțat o ofertă de preț pentru abonamentul de tip E.On actual Assit Gas de 354,13 lei/Mwh (inclusiv tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului)

• Engie România a anunțat o ofertă pentru abon amentul ElectriGaz de 365/Mwh (inclusiv tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului)

• PPC Energie SA are cele mai scumpe oferte de preț, pentru abonamentul PPC Gaz Online anunțând un tarif de 406,4 lei/Mwh, iar pentru PPC Gaz Simplu de 413,66 lei/Mwh (ambele oferte incluzând tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului)

După cum se poate observa, tarifele cresc de la 1 aprilie de la 0,29 lei/Kwh cât se percepe în prezent, la 0,304 – 0,413 lei/Kwh.

Cele mai scumpe oferte de preț sunt ale marilor furnizori de energie.

„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 — între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus — nu sunt doar un set de prețuri noi, ci și un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și — la unii jucători — o revenire evidentă la marje ridicate”, a declarat expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).

Amintind că tariful facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh, specialistul a precizat că o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă creștere de 3% față de prețul plafonat, ceea ce nu înseamnă o scumpire alarmantă. „E o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă un plus de 32% față de prețul plafonat — iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală”, a declarat Chisăliță.

Potrivit acestuia, aceste oferte majorate de preț înseamnă și o creștere a profitului furnizorului, de la 4% în prezent, la circa 22%, costuri la care se calculează și TVA. „Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu se schimbă procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statul. Factura devine mai grea din ambele direcții”, a explicat specialistul.

Ca atare, intervalul 0,32–0,41 lei/kWh înseamnă costuri mai mari pentru client:

„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără ”continuăm”, ”nu continuăm” plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar ”dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului”, am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat.

Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi impinge pe români să ”înghită” aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri la gaze”, a explicat expertul în energie.

Cum poți schimba furnizorul de energie electrică sau gaze naturale în 2026

În primul rând, înainte de a decide schimbarea furnizorului de gaze naturale este indicat să consulți lista furnizorilor activi și ofertele pe care le-au anunțat aceștia la ANRE. 

Lista furnizorilor de gaze naturale poate fi consultată pe pagina de internet a ANRE – aici

După ce ai ales furnizorul cu oferta cea mai avantajoasă pentru tine, contactezi furnizorul ales pentru a depune documentele (CI, factură/ATR, index contor) și cererea - fie online prin Platforma Online de Schimbare a Furnizorului (POSF) (pentru clienți casnici) fie direct la furnizor, proces ce durează aproximativ 21 de zile și nu implică costuri sau deconectare. 

Cum poți rezilia contractul și să schimbi furnizorul de energie 

În conformitate cu legislația secundară elaborată de ANRE, clientul final de energie electrică sau de gaze naturale are dreptul să denunţe unilateral contractul încheiat cu furnizorul său înainte de ajungerea la termen, cu respectarea condiţiilor contractuale.

Încetarea contractului de furnizare prin denunţare unilaterală de către client nu are niciun efect asupra obligaţiilor decurgând din executarea contractului până la momentul încetării acestuia.

De asemenea, clienţii casnici, întreprinderile mici şi microîntreprinderile au dreptul să schimbe furnizorul de energie electrică sau participantul la piaţă implicat în agregare, fără niciun comision de schimbare. Prin derogare de la această prevedere, furnizorii de energie electrică sau participanţii la piaţă implicaţi în agregare pot percepe clienţilor finali comisioane pentru încetarea contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate pe o durată determinată şi cu preţuri fixe, în cazul rezilierii lor anticipate de către clientul final.

Procesul tehnic de schimbare al furnizorului se desfăşoară în 24 de ore prin POSF.

Documente Necesare (pentru clienți casnici):

• Copie după Cartea de Identitate (CI).

• Copie după ultima factură de utilități sau Certificatul de Racordare (ATR).

• Indexul actual al contorului (poate fi obținut de la furnizorul actual sau operatorul de rețea).

Depunerea Cererii:

• Platforma Online de Schimbare a Furnizorului (POSF): Accesează www.posf.ro (pentru electricitate și gaze, 100% online, fără deplasare).

• Contact Direct: Contactează noul furnizor ales (ex. Hidroelectrica) direct, pe site-ul lor sau prin email/telefon, pentru a iniția contractul.

Finalizarea Procesului:

Noul furnizor preia contractul și comunică cu operatorul de rețea și furnizorul vechi.

Schimbarea se realizează în aproximativ 21 de zile (10 zile lucrătoare pentru notificare, 10 zile pentru procesare).

Important: Nu există costuri de schimbare, iar furnizorul actual nu poate refuza plecarea ta. Prosumatorii (cei ce produc și consumă) semnează contractul de vânzare-cumpărare separat, direct cu furnizorul, în afara platformei POSF.

Friedrich Merz promite investiţii în domeniul militar: „România este țara care ne apără pe toți, iar flancul sudic al NATO trebuie apărat mai bine”

Friedrich Merz a afirmat, miercuri, la Berlin, că România joacă un rol esențial în apărarea NATO și a anunțat că Germania va investi în industria militară românească și în modernizarea armatei prin programul european SAFE.

Declarația cancelarului Friedrich Merz a fost făcută în contextul vizitei oficiale a premierului Ilie Bolojan la Berlin, miercuri, 28 ianuarie, unde cei doi lideri au discutat despre cooperarea militară și investițiile strategice germane în România, inclusiv prin programul european SAFE, care aduce peste 16,68 miliarde de euro pentru modernizarea armatei și extinderea capacităților tehnice și industriale ale țării.

„România este țara care ne apără pe toți, iar flancul sudic al NATO trebuie apărat mult mai bine în viitor. De aceea facem poliție aeriană și supraveghem spațiul aerian al României cu avioane Eurofighter. Vrem să continuăm acest drum și vrem să continuăm colaborarea tehnologică cu România, pentru că este în interesul nostru, al Europei”, a declarat Friedrich Merz.

În cadrul întâlnirii, preemierul Ilie Bolojan și cancelarul german au discutate despre o serie de investiții în România, menite să dezvolte industria de apărare și să întărească capacitățile militare. Concret, este vorba despre fabrici de producție în România pentru tehnologie militară, producția de nave de luptă pe teritoriul României, producția de muniție locală pentru armata română şi producția de vehicule militare în România, adaptate standardelor NATO, potrivit ProTv.

„Așa cum industria auto și-a extins lanțurile valorice inclusiv în România, existând zeci de mii de locuri de muncă în aceste domenii și câștiguri pentru companiile germane - transferuri de tehnologie, locuri de muncă, impozite și taxe - consider că și extinderea industriei germane de apărare poate fi un lucru benefic atât pentru România, cât și pentru Germania”, declarat, la rândul său, premierul Ilie Bolojan.

Totodată, la Berlin, premierul român a discutat cu reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie a Germaniei, vizând atragerea de noi investiții germane în România. Printre companiile implicate în proiecte de înzestrare a armatei se numără Rheinmetall, care derulează deja proiecte pe teritoriul României.

Germania rămâne principalul partener economic al României, cu schimburi comerciale bilaterale de aproximativ 42 de miliarde de euro, dintre care 19 miliarde euro exporturi și 23 miliarde euro importuri. Colaborarea strategică urmărește atât consolidarea securității militare, cât și dezvoltarea investițiilor industriale durabile, menite să întărească industria de apărare românească și să creeze noi locuri de muncă.

Deficitul lui Bolojan, o scamatorie contabilă. Fondurile europene pierdute au fost adăugate „pe hârtie” la venituri. În realitate, deficitul este apropiat de cel din 2024 și am rămas și fără 7 miliarde de euro din PNRR. Gândul prezintă documentele

Guvernul Bolojan se laudă că România a atins un deficit bugetar de 7,7%, în loc de 8,4%, ținta oficială. Deficitul, așadar, ar urma să înregistreze o scădere de 0,7 puncte procentuale din PIB în 2025, față de același an, și să fie un semnal de încredere pentru piețe și investitori. Surpriza din execuția bugetară din decembrie 2025, document consultat de Gândul, este că, din neant, au apărut venituri de 10 miliarde de lei – circa 2 mld. euro – la fonduri încasate din granturi PNRR. Or, România nu a încasat nimic din PNRR în decembrie. Dimpotrivă, în 2025, fondurile alocate dinn PNRR au scăzut cu 7 mld. euro. Cum se explică?

O parte din cele 7 miliarde de euro împrumuturi din PNRR – pe care ulterior România le-a pierdut  – ar fi urmat să se regăsească, firesc, în cheltuielile statului. Când acestea trec de la PNRR la fondurile de coeziune – la granturi – în execuția bugetară se vor regăsi atât la venituri, cât și la cheltuieli, astfel încât impactul pe buget este, în mod firesc, zero.

Astfel, Guvernul Bolojan, paradoxal, prin pierderea banilor din PNRR a scos, din pălărie, o reducere contabilă a deficitului bugetar, în 2025, de 10 mld. lei, echivalentul a cel puțin 0,5% din PIB.

Practic: la categoria „Sume aferente asistenței financiare nerambursabile
alocate pentru PNRR”, în perioada ianuarie-noiembrie 2025 figurează încasări de 12,99 mld. lei.

La aceeași categorie, în perioada ianuarie-decembrie 2025, figurează încasări de 22,93 mld. lei.

Rămâne o întrebare: Când Guvernul Bolojan a făcut rectificarea bugetară și a mărit ținta de deficit, apoi a păstrat-o la 8,4% din PIB, a știut că sumele pierdute din PNRR vor genera artificial o scădere de deficit în 2025?

Cronologia „scamatoriei”

Data de 23 iunie 2025, momentul în care Bolojan a preluat mandatul de premier, marchează începutul campaniei alarmiste despre „dezastrul economic” în care se află România: incapacitate de plată, deficit bugetar, dezastru economic. Soluția? Concedieri în masă, tăieri de salarii, creșteri de taxe.

Guvernul Bolojan a mărit, la prima rectificare bugetară, ținta de deficit de la 7% la 8,4%, și a continuat cu măsuri de austeritate dure pentru pensionari, oameni cu venituri reduse, persoane cu handicap.

Cifra de 8,4% a fost menținută și la a doua rectificare de la sfârșitul lui noiembrie.

Mai mult guvernul Bolojan a menținut chiar și la a doua rectificare ținta privind investițiile publice de 149 miliarde lei, însă, în realitate execuția a fost de 137 miliarde lei, cu 12 miliarde lei mai puțin.

Se cunoștea faptul că deficitul va scădea dacă banii pierduți din PNRR se mută la granturi din fonduri de coeziune?

La data de 31 iulie 2025, ministrul Investițiilor, Dragoș Pîslaru, anunța ca România a finalizat negocierea PNRR și că cel puțin 7 milliarde euro vor fi trecute de la componenta de împrumuturi din PNRR (adică înregistrarea lor doar pe cheltuieli în execuția bugetară) la componenta granturi din PNRR (înregistrarea lor atât pe cheltuieli, cât și la venituri).

Sumele ar fi fost mai mari și au fost trecute de la împrumuturi PNRR la granturi PNRR, dar și de la împrumuturi PNRR la fonduri de coeziune.

Din acel moment, a devenit limpede că o parte din aceste fonduri vor fi înregistrate și la venituri pe principiul neutralității bugetare a fondurilor europene pentru granturi PNRR și fonduri europene nerambursabile. La împrumuturi PNRR sumele se înregistrează doar pe cheltuieli, fiind o datorie de returnat.

La data de 3 septembrie ministrul Pîslaru anunța ca s-a bătut palma cu Consiliul European pe transferul sumelor și proiectelor de pe împrumuturi pe granturi și pe finanțare din fonduri UE de coeziune.

Prima rectificare bugetară are loc la 1 octombrie, iar ținta de deficit s-a mărit la 8,4%, chiar dacă era clar, cel puțin pe hârtie, deficitul bugetar va scădea puternic dacă, dintr-un punct, sumele cheltuite din fonduri europene, fie ele și împrumutiri, vor fi trecute și în dreptul veniturilor.

Așa-zisa „surpriză” a deficitului de 7,7% din PIB

Așa-zisa „surpriză” ar fi venit în ultimele zile, când Bolojan s-a lăudat că deficitul pe 2025 a fost redus la 7,7% din PIB, față de 8,4% din PIB.

Daca adunăm circa 0,5% din PIB la deficitul de 7,7% din PIB, ajunge la 8,25% din PIB. Spre comparație, deficitul bugetar din 2024 a fost de 8,65% din PIB.

Apar, inevitabil, semne de întrebare, referitor la economiile și creșterile de venituri generate de majorările de impozite și taxe, înghețările de salarii și pensii, toate povara măsurilor de austeritate puse pe românii săraci care, așa cum arată cifrele consultate de Gândul, nu au avut practic niciun efect.

Dimpotrivă, execuția arată că economia făcută de guvern a fost, mai degrabă, la cheltuielile de capital, adică investițiile din bugetul de stat.

„Greșeli” pe bandă în execuția bugetară

Practic, pe baza acestor informații, guvernul Bolojan putea avea o țintă apropiată de 7,7% din PIB, cât a și ieșit deficitul, într-un final, dacă nu „scăpa din vedere” transferul de sume din fonduri europene la venituri.

Și se mai pune o întrebare importantă: Cât s-au plătit dobânzi mai mari, în ultimele luni pentru că s-a mers pe un deficit de 8,4% din PIB? Pentru că, la o planificare bugetară cu un deficit de 7,7% din PIB, dobânzile plătite la împrumuturi ar fi fost mai mici în ultimele luni, pe baza unei prime de risc mai mici, aferente unui deficit mai mic.

Bolojan și imaginea eroului de sacrificiu” a costat România

Încă de la începutul mandatului, Bolojan s-a erijat în rolul „eroului de sacrificiu”, a „salvatorului”, ce-și riscă popularitatea electorală pentru a scoate țara din mult vehiculatul „dezastru economic”.

În realitate, cifrele indică o scamatorie contabilă, dublată de un discurs „apocaliptic” despre situația țării.

Moldova are autostradă. Ce face cu ea? Anton Ioan Măzărianu, directorul general al producătorului COMES din Săvineşti, judeţul Neamţ: Am investit pentru a putea produce utilaje de gabarit mai mare, până în 450 de tone. Le vom transporta pe autostrada Modovei

ZF a început o campanie despre cum transformăm Autostrada Moldovei în prosperitate şi va publica o serie de articole în care atât consiliile judeţene, primăriile oraşelor care beneficiază de autostradă, cât şi companiile vor răspunde la întrebări legate de cum este impulsionată dezvoltarea dată fiind conectivitatea cu autostrada. 

Compania COMES din comuna Săvi­neşti, judeţul Neamţ, care livrează utilaje sub presiune de gabarit mare şi piese de schimb pentru industria chimică, petro­chi­­mică, petrol şi gaze, a investit în echipa­men­te care permit producţia unor utilaje de gabarit mai mare, de până în 450 de tone. 

„Acum producem utilaje cu gabarit de până în 250 de tone, dar din martie vom putea livra utilaje de până în 450 de tone gabarit. Această investiţie în creşte­rea capabilităţii unităţii de producţie este coroborată cu deschiderea autostrăzii Moldova, pe care vom putea transporta utilajele“, a spus pentru ZF Anton Ioan Măzărianu, directorul general al compa­niei şi acţionar majoritar al COMES din comuna Săvineşti, judeţul Neamţ.

Autostrada Moldovei, cel mai mare proiect de infrastructură rutieră aflat în derulare, va deveni arteră principală de transport pentru judeţul Neamţ, iar oraşul Roman va fi conectat direct.

„Vom vinde aceste utilaje de gabarit atât la export, cât şi pe piaţa locală. Am luat în calcul că din august autostrada Moldovei va trece pe lângă Roman“.

Altfel spus, Autostrada Moldovei va avea impact nu doar asupra timpului din Bucureşti către zona Moldovei, dar şi a­su­pra businessurilor din această regiune care şi-au pregătit investiţiile luând în cal­cul noua arteră de transport. Anul acesta se va finaliza extinderea Autostrăzii Mol­do­­vei până la Paşcani, după ce anul trecut s-a încheiat cu deschiderea a circa 50 de kilometri pe A7 între Focşani şi Adjud.

În cazul producătorului din Săvineşti, cea mai mare parte din producţie merge la export în mai multe ţări, iar accesul la infrastructura de transport este esenţial. Compania viza noi pieţe la export, Ior­dania, Kuweit şi Qatar, după ce anterior semnase contracte în Azerbaidjan, dar şi cu marile rafinării din Austria.

Recent, COMES a finalizat contrac­tul de antreprenoriat general pentru conducte de înaltă presiune în cadrul rafinăriei Petrotel Ploieşti, un proiect strategic cu o valoare de peste 15 milioane de dolari, care s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani. Proiectul a inclus toate etapele, de la proiectare tehnică, la aprovizionare, execuţi şi prefabricare conducte, lucrări de montaj în rafinărie, teste, verificări şi punere în funcţiune. Finalizarea acestui proiect contribuie la repornirea rafinăriei Petrotel.

COMES este fosta uzină mecanică a Combinatului Chimic Săvineşti, deschis în 1977 şi privatizat în 2003, fiind deţinută în prezent de acţionari români. Compania produce echipamente de transfer de căldură, utilaje sub presiune şi piese de schimb pentru industria chimică, petrochimică, de petrol şi gaze, nucleară şi energetică. Compania are o divizie separată care se ocupă de instalarea, punerea în funcţiune şi serviciile de întreţinere a echipamentelor sub presiune la nivel naţional.

Compania a intrat pe alte nişe de piaţă, inclusiv pe înlocuirea de conducte în rafinării şi are contracte pentru lucrări de mentenanţă în rafinăriile de ţiţei. Compania vinde pe pieţe din Europa, Orientul Mijlociu, nordul şi centrul Africii.

Datele publice arată că firma a finalizat în 2024 cu afaceri de 124 milioane de lei (24 mil. euro), faţă de 99,5 mil. lei anul anterior. Producătorul a raportat un profit net de 6,6 mil. lei, faţă de 4 milioane de lei în 2023, la 217 angajaţi, potrivit mfinante.ro.

Producătorul a mai livrat utilaje în cadrul unor proiecte precum modernizarea instalaţiei hidrofinare benzină rafinărie Belarus, proiect Transgaz pentru utilaje staţii comprimare gaze Gheraieşti, Oneşti, proiect Black Sea Oil &Gaz ( Midia Gas Development) şi altele, potrivit ultimelor date

Compania a câştigat un contract pe cinci ani în Nigeria, în valoare de 7-8 mil. euro anual, unde a trimis deja utilaje pentru stocare gaze.

Portofoliul COMES mai include un proiect de vase de stocare GPL şi propan în Nigeria, precum şi producţie de echipamente grele sub presiune, exporturi către Lituania, Egipt, Bulgaria, Germania, Franţa şi Italia.

Mai mult, compania a preluat în chirie atelierul mecanic (o hala de producţie de 3.700 mp) a rafinăriei Petromidia Năvodari, parte a grupului Rompetrol.

În 2022, compania a construit o hală nouă industrială pe 2.800 de metri pătraţi, o investiţie de 5 mil. de euro, unde produce utilaje de până la 200 de tone. Anterior, compania putea produce doar utilaje de până în 50 de tone în halele existente.

Frigul încinge preţul energiei, iar gazul este principala resursă care ţine becul aprins. Până la statutul de hub, iarna se trece cu importuri de gaze şi curent

 

♦ În după-amiaza zilei de ieri, 25% din energia României era produsă de centralele pe gaze, dar în acelaşi timp un sfert din gazul consumat intern era importat ♦ Pe măsură ce temperaturile scad, preţurile spot cresc.

Fiecare iarnă din ultimii ani a fost tre­cută prin importuri de energie şi de gaze, iar cea din 2025-2026 nu face excepţie. Prac­tic, până la râvnitul statut de ţară independentă din punct de vedere ener­ge­tic, România mai are de trecut un se­zon rece în care se bazează pe vecinii săi.

Datele Transelectrica arătau că în după-amiaza zilei de ieri, România im­porta circa 865 MW de energie, mai mult decât un reactor al centralei de la Cer­na­vodă, pe fondul u­nui con­sum de e­nergie îm­­pins de ger la un nivel de 8.413 MW. Ga­zul a fost cea mai im­portantă sur­să pentru pro­duc­ţie de ener­gie, cu o pon­dere de circa 25% în total, urmată de pro­ducţia de energie hidro şi de centrala de la Cerna­vodă. Doar ca un exerciţiu de imaginaţie, anul acesta este ulti­mul în care centrala nucleară va funcţio­na cu două reactoare pentru că U1 intră din 2027 în retehnologizare.

Iar până atunci România este obligată să pună în funcţiune mai bine de 700 MW bandă dacă nu vrea ca importurile de energie să crească şi mai mult.

Energie | Cum îngheaţă de frig România, cel mai mare producător de gaze din UE. În iarna lui 2027, când România va avea gazul din Marea Neagră, va fi tot dependentă de importuri, inclusiv din Ungaria, pentru a-şi acoperi consumul?

  

România, cel mai mare producător de gaze din UE, importă gaz inclusiv din Ungaria pentru a-şi acoperi consumul în zilele de iarnă ♦ Circa 30% din necesarul zilelor friguroase sunt acoperite de importuri făcute pe vârf ♦ Cu ce ne încălzesc resursele de pe hârtie dacă atunci când este cea mai mare nevoie, ele nu pot fi accesate, iar caloriferele sunt reci?

În după amiaza zilei de ieri, 30% din gazul necesar acope­ririi consumului intern veneau din import. România, cel mai mare producător de gaze din UE, aducea inclusiv din Ungaria gaz pentru a-şi acoperi consumul, în timp ce anumite cantităţi erau exportate spre Moldova.

Pe hârtie, la nivelul unui an, lucrurile stau bine, iar cu gazul din Marea Neagră lucrurile ar trebui să stea şi mai bine. Dar în iarna lui 2027, când Neptun Deep ar trebui să pro­ducă, România tot de importuri va depinde pentru a-şi acoperi consumul de gaze?

La ora 21 în noaptea zilei de 19 ia­nuarie, România importa gaz prin toate conexiunile, inclusiv din Ungaria, din cauza consumului cres­cut de frigul de afară. Ca exporturi, erau trimise peste graniţă circa 7,5 mi­li­oane de metri cubi. În rest, con­sumul intern era acoperit astfel: pro­ducţia internă livra 23,6 milioane de metri cubi, din depozite se extrăgeau 26,2 milioane de metri cubi, iar din import România aducea pe vârf de consum 19,7 milioane de metri cubi. Practic, importurile reprezentau cam 30% din consumul intern. 

UE somează România, la pachet cu alte țări europene, să își modernizeze rețelele electrice. Ce trebuie să facem urgent pentru a evita pierderi de zeci de miliarde de euro

Uniunea Europeană a decis să trateze rețelele energetice ca pe o problemă de competitivitate economică și de securitate, potrivit Pachetului „European Grids”, prezentat pe 10 decembrie 2025 de Comisia Europeană, care promite să taie drastic timpii de autorizare, să mute planificarea rețelelor într-o logică mai „europeană”, adică nu strict națională, și să împartă mai corect costurile proiectelor transfrontaliere.

Pentru România, această schimbare de cadru este relevantă, pe de o parte, pentru că suntem în regiunea unde interconectarea și întărirea rețelelor pot tempera volatilitatea prețurilor, dar și pentru că următorul val de investiții (în regenerabile, electrificare, industrie, transport) va lovi direct în „plafonul” rețelelor, adică chiar acolo unde congestia, întârzierile și lipsa capacității de conectare devin blocaje economice și unde există una dintre cele mai mari nevoi de diminuare a pierderilor, cât și de reabilitarea rețelei vechi de aproape 50 de ani, pe alocuri.

Ce propun europenii pentru a reabilita rețelele electrice europene la nivel unitar. România are de-a face cu un sistem vechi de jumătate de secol

Pe data de 10 decembrie, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene Teresa Ribera a insistat pe ideea că rețelele electrice sunt „veriga lipsă” care depășește constrângerile geografice și permite firmelor să concureze în termeni egali în piața unică. Potrivit acesteia, rețelele canalizează energie accesibilă acolo unde este cea mai necesară, reducând costuri pentru consumatori și companii, iar UE vrea să iasă din logica planurilor fragmentate și să treacă la „o planificare unificată” la nivel comunitar, inclusiv cu mecanisme de alocare a costurilor transfrontaliere și folosirea veniturilor din congestie pentru investiții în rețea.

Potrivit Comisiei, din 2022 încoace, congestiile din rețea au creat costuri suplimentare care au fost estimate la 5,2 miliarde de euro, iar în anii următori, dacă nu se acționează țintit și unitar, pierderile ar putea urca la 26 miliarde de euro până în 2030. Specialiștii Comisiei au calculat un procent de 45% din nevoile de interconectare energetică între țările membre ca fiind neacoperit în prezent, iar un avertisment ferm al Executivului European ține și de faptul că fără reabilitări ample, 310 TWh de energie regenerabilă ar rămâne neutilizată până în 2040, tocmai din cauza capacității insuficiente a rețelelor.

Amintim în acest context că sistemul românesc funcționează încă pe o structură fragilă și învechită, cu o vechime medie a liniilor electrice de joasă tensiune de 38 de ani și a celor de 110 kV, de 47 de ani, potrivit unei cercetări realizate de Curtea de Conturi Europeană în primăvara aceasta. La fel de îmbătrânite, spun analiștii, sunt și stațiile electrice care nu au mai văzut reabilitări consistente de 44 de ani pentru cele de 110 kV și 34 de ani pentru cele de tensiune medie. Potrivit analizei citate de Ziare.com, România nu doar că investește prea puțin, dar investește prea lent, prea greoi și în afara oricărei coerențe strategice. Planificarea rețelelor este fragmentată, iar autorizațiile durează în medie 2,5 ani pentru distribuție, mai arăta Curtea de Conturi în aprilie.

Reprezentanții Comisiei Europene au argumentat pachetul European Grids tocmai prin faptul că energia nu este, în prezent, nu doar scumpă, ci și volatilă, iar problemele din energie erodează competitivitatea la nivel mult mai complex în industria europeană. În prezent, după cum amintea Reuters recent, prețurile industriale la energie în UE sunt cu peste două ori mai mari față de SUA și China, iar în zona consumatorilor casnici, Eurostat arată că în prima jumătate din 2025, prețul mediu al electricității pentru gospodării în UE a fost de 28,72 euro/100 kWh, relativ stabil față de semestrul anterior, dar încă mult peste nivelurile pre-criză energetică.

În plus, Comisia Europeană și-a pus problema dependenței structurale a UE de importuri, în condițiile în care 98% din petrolul și gazele folosite în statele membre sunt importate, ceea ce lasă blocul expus la volatilitate de preț și șocuri geopolitice. Practic, acesta este cadrul larg în care rețelele sunt prezentate ca infrastructură care poate integra mai multă energie curată (de producție internă), poate reduce risipa de energie regenerabilă, poate fluidiza comerțul transfrontalier și poate stabiliza prețurile printr-o piață mai integrată.

Ce aduce concret „European Grids”: planificare europeană, termene-limită, bani și securitate

Printre cele mai importante principii aplicate în strategia UE, în pachetul „European Grids”, se numără faptul că, înainte de a construi „mai mult”, se maximizează utilizarea infrastructurii existente, apoi se accelerează dezvoltarea doar acolo unde este nevoie, pe baza unei „hărți” comune. Comisia vorbește despre un scenariu central european pentru rețele, actualizat periodic, folosit ca bază de lucru pentru operatorii europeni (ENTSO-E și structurile pentru hidrogen, mai ales), astfel încât proiectele să răspundă unor nevoi reale, nu unei liste fragmentate de interese naționale.

În acest sens, Comisia estimează că, până în 2040, ar fi necesare 1,2 trilioane de euro pentru rețelele electrice (inclusiv 730 miliarde pentru distribuție) și încă 240 miliarde pentru rețelele de hidrogen, de altfel investiții uriașe care, dacă sunt împinse doar în tarife, apasă pe consumatori. De aceea, în propunerea pentru bugetul multianual 2028–2034, apare ideea unei creșteri de cinci ori a bugetului CEF Energy, de la circa 5,8 miliarde euro (2021–2027) la 29,91 miliarde euro.

În paralel, pachetul introduce o logică mai strictă de împărțire a costurilor la nivel transfrontalier, mecanisme legate de venituri din congestie, tocmai pentru că o interconectare construită într-o țară produce beneficii și în alta. În aceeași linie se înscrie și inițiativa „Energy Highways”, opt legături strategice pe care Comisia vrea să le împingă accelerat, prin coordonare politică și prioritizare. Lista include, între altele, un proiect pentru Europa de Sud-Est (explicit legat de stabilitate de preț și securitate energetică, inclusiv prin stocare) și TransBalkan Pipeline (pe dimensiunea de gaze/hidrogen, cu reversarea fluxurilor).

Totodată, Comisia cere integrarea evaluărilor de securitate și a rezilienței în design, aprobare și monitorizare, inclusiv screening legat de proprietate/actori străini în proiecte finanțate de UE. În discursul său, Jørgensen a invocat explicit atacurile cibernetice (48 de atacuri „reușite” asupra infrastructurii energetice europene în 2022) și vulnerabilitatea conexiunilor strategice, în contextul incidentelor de sabotaj asupra infrastructurii subacvatice din regiunea baltică.

România: unde ne prinde pachetul și ce poate schimba în 5–10 ani

În România, Transelectrica, ca operator de transport și sistem, are deja un Plan de Dezvoltare a RET 2024–2033 care include proiecte de întărire internă și interconectări, inclusiv direcții precum România–Moldova (Suceava–Bălți) și proiecte discutate în logica TYNDP european. Este relevant și faptul că România a intrat în 2025 cu un volum mare de investiții proiectate în rețeaua de transport, iar ANRE a actualizat în 2025 cadrul de racordare, inclusiv cu măsuri menite să descurajeze proiectele speculative și să acorde prioritate investițiilor mature.

În următorii 5–10 ani, dacă termenele de autorizare sunt realmente comprimate, iar proiectele transfrontaliere capătă un regim de „prioritate politică”, România ar putea vedea mai rapid întăriri pe interfețele regionale (Sud-Est) și proiecte care reduc izolarea energetică relativă a zonei, cel puțin teoretic. Un mecanism mai robust de împărțire a costurilor și folosirea veniturilor din congestie ar putea totodată atenua presiunea de a împinge nota de plată exclusiv în tarife interne, care de fapt sunt suportate exclusiv de consumatorii finali casnici și cei industriali.

Practic, în România, dacă această logică se impune, discuția despre „tranziție” se va muta tot mai mult în terenul infrastructurii, în sfera a câți MW se pot conecta efectiv, câte blocaje de rețea pot fi eliminate, cât de repede pot fi executate proiectele mari, și cât din această transformare se face fără să împingă disproporționat costul în factură. Aici, pachetul european ar putea să aibă un efect foarte vizibil, bineînțeles, în condițiile în care autoritățile din țară vor lua proiectul în serios și îl vor aplica cu sprijin politic intern susținut.