Cu cât se scumpesc gazele de la 1 aprilie. Furnizorii au început să afișeze ofertele

Furnizorii de energie, inclusiv E.On, Engie, PPC Energie, Premier Energy și Nova Power&Gas, au început să afișeze ofertele de preț pentru perioada de după 1 aprilie, când se va renunța la prețurile plafonate.

Redăm mai jos principalele oferte de preț ale furnizorilor de gaze naturale începând cu data de 1 aprilie 2026:

• Cel mai mic tarif anunțat aparține NOVA POWER & GAS: abonament NOVA Casnic_pret fix 12 luni_preț valabil începând cu 01.04.2026 – 251,87 lei/MWh( cu tot cu tarifele de transport și distribuție), costul final, inclusiv valoarea abonamentului lunar, TVA și accize fiind de 304,76 lei/Mwh.

• A doua cea mai ieftină ofertă este anunțată de Electrica Furnizare: abonamentul de tip Gaz Stabil având o ofertă de preț valabilă începând cu data de 1 aprilie (inclusiv tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului) de 337,24 lei/Mwh

• E.On Energie a anunțat o ofertă de preț pentru abonamentul de tip E.On actual Assit Gas de 354,13 lei/Mwh (inclusiv tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului)

• Engie România a anunțat o ofertă pentru abon amentul ElectriGaz de 365/Mwh (inclusiv tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului)

• PPC Energie SA are cele mai scumpe oferte de preț, pentru abonamentul PPC Gaz Online anunțând un tarif de 406,4 lei/Mwh, iar pentru PPC Gaz Simplu de 413,66 lei/Mwh (ambele oferte incluzând tarifele de transport, distribuție, accize, TVA și valoarea abonamentului)

După cum se poate observa, tarifele cresc de la 1 aprilie de la 0,29 lei/Kwh cât se percepe în prezent, la 0,304 – 0,413 lei/Kwh.

Cele mai scumpe oferte de preț sunt ale marilor furnizori de energie.

„Ofertele apărute pe pagina ANRE pentru 1 aprilie 2026 — între 0,32 și 0,41 lei/kWh cu TVA inclus — nu sunt doar un set de prețuri noi, ci și un semnal că piața de furnizare nu mai prețuiește energia în funcție de costul mărfurilor, ci în funcție de mărimea riscului, prudență comercială și — la unii jucători — o revenire evidentă la marje ridicate”, a declarat expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI).

Amintind că tariful facturat în luna decembrie 2025 a fost de 0,29 lei/kWh, specialistul a precizat că o ofertă de 0,32 lei/kWh înseamnă creștere de 3% față de prețul plafonat, ceea ce nu înseamnă o scumpire alarmantă. „E o mișcare aproape neutră: poate un cost administrativ mai mare, o ajustare de portofoliu, o actualizare normală. În schimb, capătul superior al intervalului, 0,41 lei/kWh, înseamnă un plus de 32% față de prețul plafonat — iar aici nu mai vorbim despre ajustări, ci despre o repoziționare brutală”, a declarat Chisăliță.

Potrivit acestuia, aceste oferte majorate de preț înseamnă și o creștere a profitului furnizorului, de la 4% în prezent, la circa 22%, costuri la care se calculează și TVA. „Iar când prețul final crește, apare inevitabil și efectul fiscal. TVA nu se schimbă procentual, însă ca sumă în factură crește direct proporțional cu baza. Așadar, o creștere a prețului final cu 32% duce și la o creștere cu aproximativ 32% a sumelor plătite ca TVA. Pentru consumator, asta înseamnă un lucru simplu, nu doar că plătește mai mult furnizorului, dar plătește mai mult și statul. Factura devine mai grea din ambele direcții”, a explicat specialistul.

Ca atare, intervalul 0,32–0,41 lei/kWh înseamnă costuri mai mari pentru client:

„Această situație se datorează în primul rând modului în care (nu) a fost gestionată pregătirea eliminării plafonului la gaze. Aceste oferte dacă erau făcute treptat, obligatoriu, lună de lună în ultimul an, fără presiunea blocării tranzacțiilor pe BRM în ultimele luni, fără ”continuăm”, ”nu continuăm” plafonarea care au tras în sus prețul gazului marfă în România, cu obligarea publicării marjei comerciale a furnizorului pe factură, cu un angajament clar ”dăm surplusul de TVA, din creșterea prețului din ultimii ani înapoi consumatorului”, am fi avut prețuri corecte în România și acestea trebuiau să fie mai mici decât prețul plafonat.

Viteza cu care se vor realiza contractele pentru 1 aprilie 2026, din cauza tuturor acestor analize peste analize, care au creat artificial această criză de timp, îi impinge pe români să ”înghită” aceste prețuri prin semnarea tacită a contractelor fără să știe pe ce prețuri la gaze”, a explicat expertul în energie.

Cum poți schimba furnizorul de energie electrică sau gaze naturale în 2026

În primul rând, înainte de a decide schimbarea furnizorului de gaze naturale este indicat să consulți lista furnizorilor activi și ofertele pe care le-au anunțat aceștia la ANRE. 

Lista furnizorilor de gaze naturale poate fi consultată pe pagina de internet a ANRE – aici

După ce ai ales furnizorul cu oferta cea mai avantajoasă pentru tine, contactezi furnizorul ales pentru a depune documentele (CI, factură/ATR, index contor) și cererea - fie online prin Platforma Online de Schimbare a Furnizorului (POSF) (pentru clienți casnici) fie direct la furnizor, proces ce durează aproximativ 21 de zile și nu implică costuri sau deconectare. 

Cum poți rezilia contractul și să schimbi furnizorul de energie 

În conformitate cu legislația secundară elaborată de ANRE, clientul final de energie electrică sau de gaze naturale are dreptul să denunţe unilateral contractul încheiat cu furnizorul său înainte de ajungerea la termen, cu respectarea condiţiilor contractuale.

Încetarea contractului de furnizare prin denunţare unilaterală de către client nu are niciun efect asupra obligaţiilor decurgând din executarea contractului până la momentul încetării acestuia.

De asemenea, clienţii casnici, întreprinderile mici şi microîntreprinderile au dreptul să schimbe furnizorul de energie electrică sau participantul la piaţă implicat în agregare, fără niciun comision de schimbare. Prin derogare de la această prevedere, furnizorii de energie electrică sau participanţii la piaţă implicaţi în agregare pot percepe clienţilor finali comisioane pentru încetarea contractelor de furnizare a energiei electrice încheiate pe o durată determinată şi cu preţuri fixe, în cazul rezilierii lor anticipate de către clientul final.

Procesul tehnic de schimbare al furnizorului se desfăşoară în 24 de ore prin POSF.

Documente Necesare (pentru clienți casnici):

• Copie după Cartea de Identitate (CI).

• Copie după ultima factură de utilități sau Certificatul de Racordare (ATR).

• Indexul actual al contorului (poate fi obținut de la furnizorul actual sau operatorul de rețea).

Depunerea Cererii:

• Platforma Online de Schimbare a Furnizorului (POSF): Accesează www.posf.ro (pentru electricitate și gaze, 100% online, fără deplasare).

• Contact Direct: Contactează noul furnizor ales (ex. Hidroelectrica) direct, pe site-ul lor sau prin email/telefon, pentru a iniția contractul.

Finalizarea Procesului:

Noul furnizor preia contractul și comunică cu operatorul de rețea și furnizorul vechi.

Schimbarea se realizează în aproximativ 21 de zile (10 zile lucrătoare pentru notificare, 10 zile pentru procesare).

Important: Nu există costuri de schimbare, iar furnizorul actual nu poate refuza plecarea ta. Prosumatorii (cei ce produc și consumă) semnează contractul de vânzare-cumpărare separat, direct cu furnizorul, în afara platformei POSF.

Friedrich Merz promite investiţii în domeniul militar: „România este țara care ne apără pe toți, iar flancul sudic al NATO trebuie apărat mai bine”

Friedrich Merz a afirmat, miercuri, la Berlin, că România joacă un rol esențial în apărarea NATO și a anunțat că Germania va investi în industria militară românească și în modernizarea armatei prin programul european SAFE.

Declarația cancelarului Friedrich Merz a fost făcută în contextul vizitei oficiale a premierului Ilie Bolojan la Berlin, miercuri, 28 ianuarie, unde cei doi lideri au discutat despre cooperarea militară și investițiile strategice germane în România, inclusiv prin programul european SAFE, care aduce peste 16,68 miliarde de euro pentru modernizarea armatei și extinderea capacităților tehnice și industriale ale țării.

„România este țara care ne apără pe toți, iar flancul sudic al NATO trebuie apărat mult mai bine în viitor. De aceea facem poliție aeriană și supraveghem spațiul aerian al României cu avioane Eurofighter. Vrem să continuăm acest drum și vrem să continuăm colaborarea tehnologică cu România, pentru că este în interesul nostru, al Europei”, a declarat Friedrich Merz.

În cadrul întâlnirii, preemierul Ilie Bolojan și cancelarul german au discutate despre o serie de investiții în România, menite să dezvolte industria de apărare și să întărească capacitățile militare. Concret, este vorba despre fabrici de producție în România pentru tehnologie militară, producția de nave de luptă pe teritoriul României, producția de muniție locală pentru armata română şi producția de vehicule militare în România, adaptate standardelor NATO, potrivit ProTv.

„Așa cum industria auto și-a extins lanțurile valorice inclusiv în România, existând zeci de mii de locuri de muncă în aceste domenii și câștiguri pentru companiile germane - transferuri de tehnologie, locuri de muncă, impozite și taxe - consider că și extinderea industriei germane de apărare poate fi un lucru benefic atât pentru România, cât și pentru Germania”, declarat, la rândul său, premierul Ilie Bolojan.

Totodată, la Berlin, premierul român a discutat cu reprezentanții Camerei de Comerț și Industrie a Germaniei, vizând atragerea de noi investiții germane în România. Printre companiile implicate în proiecte de înzestrare a armatei se numără Rheinmetall, care derulează deja proiecte pe teritoriul României.

Germania rămâne principalul partener economic al României, cu schimburi comerciale bilaterale de aproximativ 42 de miliarde de euro, dintre care 19 miliarde euro exporturi și 23 miliarde euro importuri. Colaborarea strategică urmărește atât consolidarea securității militare, cât și dezvoltarea investițiilor industriale durabile, menite să întărească industria de apărare românească și să creeze noi locuri de muncă.

Deficitul lui Bolojan, o scamatorie contabilă. Fondurile europene pierdute au fost adăugate „pe hârtie” la venituri. În realitate, deficitul este apropiat de cel din 2024 și am rămas și fără 7 miliarde de euro din PNRR. Gândul prezintă documentele

Guvernul Bolojan se laudă că România a atins un deficit bugetar de 7,7%, în loc de 8,4%, ținta oficială. Deficitul, așadar, ar urma să înregistreze o scădere de 0,7 puncte procentuale din PIB în 2025, față de același an, și să fie un semnal de încredere pentru piețe și investitori. Surpriza din execuția bugetară din decembrie 2025, document consultat de Gândul, este că, din neant, au apărut venituri de 10 miliarde de lei – circa 2 mld. euro – la fonduri încasate din granturi PNRR. Or, România nu a încasat nimic din PNRR în decembrie. Dimpotrivă, în 2025, fondurile alocate dinn PNRR au scăzut cu 7 mld. euro. Cum se explică?

O parte din cele 7 miliarde de euro împrumuturi din PNRR – pe care ulterior România le-a pierdut  – ar fi urmat să se regăsească, firesc, în cheltuielile statului. Când acestea trec de la PNRR la fondurile de coeziune – la granturi – în execuția bugetară se vor regăsi atât la venituri, cât și la cheltuieli, astfel încât impactul pe buget este, în mod firesc, zero.

Astfel, Guvernul Bolojan, paradoxal, prin pierderea banilor din PNRR a scos, din pălărie, o reducere contabilă a deficitului bugetar, în 2025, de 10 mld. lei, echivalentul a cel puțin 0,5% din PIB.

Practic: la categoria „Sume aferente asistenței financiare nerambursabile
alocate pentru PNRR”, în perioada ianuarie-noiembrie 2025 figurează încasări de 12,99 mld. lei.

La aceeași categorie, în perioada ianuarie-decembrie 2025, figurează încasări de 22,93 mld. lei.

Rămâne o întrebare: Când Guvernul Bolojan a făcut rectificarea bugetară și a mărit ținta de deficit, apoi a păstrat-o la 8,4% din PIB, a știut că sumele pierdute din PNRR vor genera artificial o scădere de deficit în 2025?

Cronologia „scamatoriei”

Data de 23 iunie 2025, momentul în care Bolojan a preluat mandatul de premier, marchează începutul campaniei alarmiste despre „dezastrul economic” în care se află România: incapacitate de plată, deficit bugetar, dezastru economic. Soluția? Concedieri în masă, tăieri de salarii, creșteri de taxe.

Guvernul Bolojan a mărit, la prima rectificare bugetară, ținta de deficit de la 7% la 8,4%, și a continuat cu măsuri de austeritate dure pentru pensionari, oameni cu venituri reduse, persoane cu handicap.

Cifra de 8,4% a fost menținută și la a doua rectificare de la sfârșitul lui noiembrie.

Mai mult guvernul Bolojan a menținut chiar și la a doua rectificare ținta privind investițiile publice de 149 miliarde lei, însă, în realitate execuția a fost de 137 miliarde lei, cu 12 miliarde lei mai puțin.

Se cunoștea faptul că deficitul va scădea dacă banii pierduți din PNRR se mută la granturi din fonduri de coeziune?

La data de 31 iulie 2025, ministrul Investițiilor, Dragoș Pîslaru, anunța ca România a finalizat negocierea PNRR și că cel puțin 7 milliarde euro vor fi trecute de la componenta de împrumuturi din PNRR (adică înregistrarea lor doar pe cheltuieli în execuția bugetară) la componenta granturi din PNRR (înregistrarea lor atât pe cheltuieli, cât și la venituri).

Sumele ar fi fost mai mari și au fost trecute de la împrumuturi PNRR la granturi PNRR, dar și de la împrumuturi PNRR la fonduri de coeziune.

Din acel moment, a devenit limpede că o parte din aceste fonduri vor fi înregistrate și la venituri pe principiul neutralității bugetare a fondurilor europene pentru granturi PNRR și fonduri europene nerambursabile. La împrumuturi PNRR sumele se înregistrează doar pe cheltuieli, fiind o datorie de returnat.

La data de 3 septembrie ministrul Pîslaru anunța ca s-a bătut palma cu Consiliul European pe transferul sumelor și proiectelor de pe împrumuturi pe granturi și pe finanțare din fonduri UE de coeziune.

Prima rectificare bugetară are loc la 1 octombrie, iar ținta de deficit s-a mărit la 8,4%, chiar dacă era clar, cel puțin pe hârtie, deficitul bugetar va scădea puternic dacă, dintr-un punct, sumele cheltuite din fonduri europene, fie ele și împrumutiri, vor fi trecute și în dreptul veniturilor.

Așa-zisa „surpriză” a deficitului de 7,7% din PIB

Așa-zisa „surpriză” ar fi venit în ultimele zile, când Bolojan s-a lăudat că deficitul pe 2025 a fost redus la 7,7% din PIB, față de 8,4% din PIB.

Daca adunăm circa 0,5% din PIB la deficitul de 7,7% din PIB, ajunge la 8,25% din PIB. Spre comparație, deficitul bugetar din 2024 a fost de 8,65% din PIB.

Apar, inevitabil, semne de întrebare, referitor la economiile și creșterile de venituri generate de majorările de impozite și taxe, înghețările de salarii și pensii, toate povara măsurilor de austeritate puse pe românii săraci care, așa cum arată cifrele consultate de Gândul, nu au avut practic niciun efect.

Dimpotrivă, execuția arată că economia făcută de guvern a fost, mai degrabă, la cheltuielile de capital, adică investițiile din bugetul de stat.

„Greșeli” pe bandă în execuția bugetară

Practic, pe baza acestor informații, guvernul Bolojan putea avea o țintă apropiată de 7,7% din PIB, cât a și ieșit deficitul, într-un final, dacă nu „scăpa din vedere” transferul de sume din fonduri europene la venituri.

Și se mai pune o întrebare importantă: Cât s-au plătit dobânzi mai mari, în ultimele luni pentru că s-a mers pe un deficit de 8,4% din PIB? Pentru că, la o planificare bugetară cu un deficit de 7,7% din PIB, dobânzile plătite la împrumuturi ar fi fost mai mici în ultimele luni, pe baza unei prime de risc mai mici, aferente unui deficit mai mic.

Bolojan și imaginea eroului de sacrificiu” a costat România

Încă de la începutul mandatului, Bolojan s-a erijat în rolul „eroului de sacrificiu”, a „salvatorului”, ce-și riscă popularitatea electorală pentru a scoate țara din mult vehiculatul „dezastru economic”.

În realitate, cifrele indică o scamatorie contabilă, dublată de un discurs „apocaliptic” despre situația țării.

Moldova are autostradă. Ce face cu ea? Anton Ioan Măzărianu, directorul general al producătorului COMES din Săvineşti, judeţul Neamţ: Am investit pentru a putea produce utilaje de gabarit mai mare, până în 450 de tone. Le vom transporta pe autostrada Modovei

ZF a început o campanie despre cum transformăm Autostrada Moldovei în prosperitate şi va publica o serie de articole în care atât consiliile judeţene, primăriile oraşelor care beneficiază de autostradă, cât şi companiile vor răspunde la întrebări legate de cum este impulsionată dezvoltarea dată fiind conectivitatea cu autostrada. 

Compania COMES din comuna Săvi­neşti, judeţul Neamţ, care livrează utilaje sub presiune de gabarit mare şi piese de schimb pentru industria chimică, petro­chi­­mică, petrol şi gaze, a investit în echipa­men­te care permit producţia unor utilaje de gabarit mai mare, de până în 450 de tone. 

„Acum producem utilaje cu gabarit de până în 250 de tone, dar din martie vom putea livra utilaje de până în 450 de tone gabarit. Această investiţie în creşte­rea capabilităţii unităţii de producţie este coroborată cu deschiderea autostrăzii Moldova, pe care vom putea transporta utilajele“, a spus pentru ZF Anton Ioan Măzărianu, directorul general al compa­niei şi acţionar majoritar al COMES din comuna Săvineşti, judeţul Neamţ.

Autostrada Moldovei, cel mai mare proiect de infrastructură rutieră aflat în derulare, va deveni arteră principală de transport pentru judeţul Neamţ, iar oraşul Roman va fi conectat direct.

„Vom vinde aceste utilaje de gabarit atât la export, cât şi pe piaţa locală. Am luat în calcul că din august autostrada Moldovei va trece pe lângă Roman“.

Altfel spus, Autostrada Moldovei va avea impact nu doar asupra timpului din Bucureşti către zona Moldovei, dar şi a­su­pra businessurilor din această regiune care şi-au pregătit investiţiile luând în cal­cul noua arteră de transport. Anul acesta se va finaliza extinderea Autostrăzii Mol­do­­vei până la Paşcani, după ce anul trecut s-a încheiat cu deschiderea a circa 50 de kilometri pe A7 între Focşani şi Adjud.

În cazul producătorului din Săvineşti, cea mai mare parte din producţie merge la export în mai multe ţări, iar accesul la infrastructura de transport este esenţial. Compania viza noi pieţe la export, Ior­dania, Kuweit şi Qatar, după ce anterior semnase contracte în Azerbaidjan, dar şi cu marile rafinării din Austria.

Recent, COMES a finalizat contrac­tul de antreprenoriat general pentru conducte de înaltă presiune în cadrul rafinăriei Petrotel Ploieşti, un proiect strategic cu o valoare de peste 15 milioane de dolari, care s-a desfăşurat pe o perioadă de doi ani. Proiectul a inclus toate etapele, de la proiectare tehnică, la aprovizionare, execuţi şi prefabricare conducte, lucrări de montaj în rafinărie, teste, verificări şi punere în funcţiune. Finalizarea acestui proiect contribuie la repornirea rafinăriei Petrotel.

COMES este fosta uzină mecanică a Combinatului Chimic Săvineşti, deschis în 1977 şi privatizat în 2003, fiind deţinută în prezent de acţionari români. Compania produce echipamente de transfer de căldură, utilaje sub presiune şi piese de schimb pentru industria chimică, petrochimică, de petrol şi gaze, nucleară şi energetică. Compania are o divizie separată care se ocupă de instalarea, punerea în funcţiune şi serviciile de întreţinere a echipamentelor sub presiune la nivel naţional.

Compania a intrat pe alte nişe de piaţă, inclusiv pe înlocuirea de conducte în rafinării şi are contracte pentru lucrări de mentenanţă în rafinăriile de ţiţei. Compania vinde pe pieţe din Europa, Orientul Mijlociu, nordul şi centrul Africii.

Datele publice arată că firma a finalizat în 2024 cu afaceri de 124 milioane de lei (24 mil. euro), faţă de 99,5 mil. lei anul anterior. Producătorul a raportat un profit net de 6,6 mil. lei, faţă de 4 milioane de lei în 2023, la 217 angajaţi, potrivit mfinante.ro.

Producătorul a mai livrat utilaje în cadrul unor proiecte precum modernizarea instalaţiei hidrofinare benzină rafinărie Belarus, proiect Transgaz pentru utilaje staţii comprimare gaze Gheraieşti, Oneşti, proiect Black Sea Oil &Gaz ( Midia Gas Development) şi altele, potrivit ultimelor date

Compania a câştigat un contract pe cinci ani în Nigeria, în valoare de 7-8 mil. euro anual, unde a trimis deja utilaje pentru stocare gaze.

Portofoliul COMES mai include un proiect de vase de stocare GPL şi propan în Nigeria, precum şi producţie de echipamente grele sub presiune, exporturi către Lituania, Egipt, Bulgaria, Germania, Franţa şi Italia.

Mai mult, compania a preluat în chirie atelierul mecanic (o hala de producţie de 3.700 mp) a rafinăriei Petromidia Năvodari, parte a grupului Rompetrol.

În 2022, compania a construit o hală nouă industrială pe 2.800 de metri pătraţi, o investiţie de 5 mil. de euro, unde produce utilaje de până la 200 de tone. Anterior, compania putea produce doar utilaje de până în 50 de tone în halele existente.

Frigul încinge preţul energiei, iar gazul este principala resursă care ţine becul aprins. Până la statutul de hub, iarna se trece cu importuri de gaze şi curent

 

♦ În după-amiaza zilei de ieri, 25% din energia României era produsă de centralele pe gaze, dar în acelaşi timp un sfert din gazul consumat intern era importat ♦ Pe măsură ce temperaturile scad, preţurile spot cresc.

Fiecare iarnă din ultimii ani a fost tre­cută prin importuri de energie şi de gaze, iar cea din 2025-2026 nu face excepţie. Prac­tic, până la râvnitul statut de ţară independentă din punct de vedere ener­ge­tic, România mai are de trecut un se­zon rece în care se bazează pe vecinii săi.

Datele Transelectrica arătau că în după-amiaza zilei de ieri, România im­porta circa 865 MW de energie, mai mult decât un reactor al centralei de la Cer­na­vodă, pe fondul u­nui con­sum de e­nergie îm­­pins de ger la un nivel de 8.413 MW. Ga­zul a fost cea mai im­portantă sur­să pentru pro­duc­ţie de ener­gie, cu o pon­dere de circa 25% în total, urmată de pro­ducţia de energie hidro şi de centrala de la Cerna­vodă. Doar ca un exerciţiu de imaginaţie, anul acesta este ulti­mul în care centrala nucleară va funcţio­na cu două reactoare pentru că U1 intră din 2027 în retehnologizare.

Iar până atunci România este obligată să pună în funcţiune mai bine de 700 MW bandă dacă nu vrea ca importurile de energie să crească şi mai mult.

Energie | Cum îngheaţă de frig România, cel mai mare producător de gaze din UE. În iarna lui 2027, când România va avea gazul din Marea Neagră, va fi tot dependentă de importuri, inclusiv din Ungaria, pentru a-şi acoperi consumul?

  

România, cel mai mare producător de gaze din UE, importă gaz inclusiv din Ungaria pentru a-şi acoperi consumul în zilele de iarnă ♦ Circa 30% din necesarul zilelor friguroase sunt acoperite de importuri făcute pe vârf ♦ Cu ce ne încălzesc resursele de pe hârtie dacă atunci când este cea mai mare nevoie, ele nu pot fi accesate, iar caloriferele sunt reci?

În după amiaza zilei de ieri, 30% din gazul necesar acope­ririi consumului intern veneau din import. România, cel mai mare producător de gaze din UE, aducea inclusiv din Ungaria gaz pentru a-şi acoperi consumul, în timp ce anumite cantităţi erau exportate spre Moldova.

Pe hârtie, la nivelul unui an, lucrurile stau bine, iar cu gazul din Marea Neagră lucrurile ar trebui să stea şi mai bine. Dar în iarna lui 2027, când Neptun Deep ar trebui să pro­ducă, România tot de importuri va depinde pentru a-şi acoperi consumul de gaze?

La ora 21 în noaptea zilei de 19 ia­nuarie, România importa gaz prin toate conexiunile, inclusiv din Ungaria, din cauza consumului cres­cut de frigul de afară. Ca exporturi, erau trimise peste graniţă circa 7,5 mi­li­oane de metri cubi. În rest, con­sumul intern era acoperit astfel: pro­ducţia internă livra 23,6 milioane de metri cubi, din depozite se extrăgeau 26,2 milioane de metri cubi, iar din import România aducea pe vârf de consum 19,7 milioane de metri cubi. Practic, importurile reprezentau cam 30% din consumul intern. 

UE somează România, la pachet cu alte țări europene, să își modernizeze rețelele electrice. Ce trebuie să facem urgent pentru a evita pierderi de zeci de miliarde de euro

Uniunea Europeană a decis să trateze rețelele energetice ca pe o problemă de competitivitate economică și de securitate, potrivit Pachetului „European Grids”, prezentat pe 10 decembrie 2025 de Comisia Europeană, care promite să taie drastic timpii de autorizare, să mute planificarea rețelelor într-o logică mai „europeană”, adică nu strict națională, și să împartă mai corect costurile proiectelor transfrontaliere.

Pentru România, această schimbare de cadru este relevantă, pe de o parte, pentru că suntem în regiunea unde interconectarea și întărirea rețelelor pot tempera volatilitatea prețurilor, dar și pentru că următorul val de investiții (în regenerabile, electrificare, industrie, transport) va lovi direct în „plafonul” rețelelor, adică chiar acolo unde congestia, întârzierile și lipsa capacității de conectare devin blocaje economice și unde există una dintre cele mai mari nevoi de diminuare a pierderilor, cât și de reabilitarea rețelei vechi de aproape 50 de ani, pe alocuri.

Ce propun europenii pentru a reabilita rețelele electrice europene la nivel unitar. România are de-a face cu un sistem vechi de jumătate de secol

Pe data de 10 decembrie, vicepreședinta executivă a Comisiei Europene Teresa Ribera a insistat pe ideea că rețelele electrice sunt „veriga lipsă” care depășește constrângerile geografice și permite firmelor să concureze în termeni egali în piața unică. Potrivit acesteia, rețelele canalizează energie accesibilă acolo unde este cea mai necesară, reducând costuri pentru consumatori și companii, iar UE vrea să iasă din logica planurilor fragmentate și să treacă la „o planificare unificată” la nivel comunitar, inclusiv cu mecanisme de alocare a costurilor transfrontaliere și folosirea veniturilor din congestie pentru investiții în rețea.

Potrivit Comisiei, din 2022 încoace, congestiile din rețea au creat costuri suplimentare care au fost estimate la 5,2 miliarde de euro, iar în anii următori, dacă nu se acționează țintit și unitar, pierderile ar putea urca la 26 miliarde de euro până în 2030. Specialiștii Comisiei au calculat un procent de 45% din nevoile de interconectare energetică între țările membre ca fiind neacoperit în prezent, iar un avertisment ferm al Executivului European ține și de faptul că fără reabilitări ample, 310 TWh de energie regenerabilă ar rămâne neutilizată până în 2040, tocmai din cauza capacității insuficiente a rețelelor.

Amintim în acest context că sistemul românesc funcționează încă pe o structură fragilă și învechită, cu o vechime medie a liniilor electrice de joasă tensiune de 38 de ani și a celor de 110 kV, de 47 de ani, potrivit unei cercetări realizate de Curtea de Conturi Europeană în primăvara aceasta. La fel de îmbătrânite, spun analiștii, sunt și stațiile electrice care nu au mai văzut reabilitări consistente de 44 de ani pentru cele de 110 kV și 34 de ani pentru cele de tensiune medie. Potrivit analizei citate de Ziare.com, România nu doar că investește prea puțin, dar investește prea lent, prea greoi și în afara oricărei coerențe strategice. Planificarea rețelelor este fragmentată, iar autorizațiile durează în medie 2,5 ani pentru distribuție, mai arăta Curtea de Conturi în aprilie.

Reprezentanții Comisiei Europene au argumentat pachetul European Grids tocmai prin faptul că energia nu este, în prezent, nu doar scumpă, ci și volatilă, iar problemele din energie erodează competitivitatea la nivel mult mai complex în industria europeană. În prezent, după cum amintea Reuters recent, prețurile industriale la energie în UE sunt cu peste două ori mai mari față de SUA și China, iar în zona consumatorilor casnici, Eurostat arată că în prima jumătate din 2025, prețul mediu al electricității pentru gospodării în UE a fost de 28,72 euro/100 kWh, relativ stabil față de semestrul anterior, dar încă mult peste nivelurile pre-criză energetică.

În plus, Comisia Europeană și-a pus problema dependenței structurale a UE de importuri, în condițiile în care 98% din petrolul și gazele folosite în statele membre sunt importate, ceea ce lasă blocul expus la volatilitate de preț și șocuri geopolitice. Practic, acesta este cadrul larg în care rețelele sunt prezentate ca infrastructură care poate integra mai multă energie curată (de producție internă), poate reduce risipa de energie regenerabilă, poate fluidiza comerțul transfrontalier și poate stabiliza prețurile printr-o piață mai integrată.

Ce aduce concret „European Grids”: planificare europeană, termene-limită, bani și securitate

Printre cele mai importante principii aplicate în strategia UE, în pachetul „European Grids”, se numără faptul că, înainte de a construi „mai mult”, se maximizează utilizarea infrastructurii existente, apoi se accelerează dezvoltarea doar acolo unde este nevoie, pe baza unei „hărți” comune. Comisia vorbește despre un scenariu central european pentru rețele, actualizat periodic, folosit ca bază de lucru pentru operatorii europeni (ENTSO-E și structurile pentru hidrogen, mai ales), astfel încât proiectele să răspundă unor nevoi reale, nu unei liste fragmentate de interese naționale.

În acest sens, Comisia estimează că, până în 2040, ar fi necesare 1,2 trilioane de euro pentru rețelele electrice (inclusiv 730 miliarde pentru distribuție) și încă 240 miliarde pentru rețelele de hidrogen, de altfel investiții uriașe care, dacă sunt împinse doar în tarife, apasă pe consumatori. De aceea, în propunerea pentru bugetul multianual 2028–2034, apare ideea unei creșteri de cinci ori a bugetului CEF Energy, de la circa 5,8 miliarde euro (2021–2027) la 29,91 miliarde euro.

În paralel, pachetul introduce o logică mai strictă de împărțire a costurilor la nivel transfrontalier, mecanisme legate de venituri din congestie, tocmai pentru că o interconectare construită într-o țară produce beneficii și în alta. În aceeași linie se înscrie și inițiativa „Energy Highways”, opt legături strategice pe care Comisia vrea să le împingă accelerat, prin coordonare politică și prioritizare. Lista include, între altele, un proiect pentru Europa de Sud-Est (explicit legat de stabilitate de preț și securitate energetică, inclusiv prin stocare) și TransBalkan Pipeline (pe dimensiunea de gaze/hidrogen, cu reversarea fluxurilor).

Totodată, Comisia cere integrarea evaluărilor de securitate și a rezilienței în design, aprobare și monitorizare, inclusiv screening legat de proprietate/actori străini în proiecte finanțate de UE. În discursul său, Jørgensen a invocat explicit atacurile cibernetice (48 de atacuri „reușite” asupra infrastructurii energetice europene în 2022) și vulnerabilitatea conexiunilor strategice, în contextul incidentelor de sabotaj asupra infrastructurii subacvatice din regiunea baltică.

România: unde ne prinde pachetul și ce poate schimba în 5–10 ani

În România, Transelectrica, ca operator de transport și sistem, are deja un Plan de Dezvoltare a RET 2024–2033 care include proiecte de întărire internă și interconectări, inclusiv direcții precum România–Moldova (Suceava–Bălți) și proiecte discutate în logica TYNDP european. Este relevant și faptul că România a intrat în 2025 cu un volum mare de investiții proiectate în rețeaua de transport, iar ANRE a actualizat în 2025 cadrul de racordare, inclusiv cu măsuri menite să descurajeze proiectele speculative și să acorde prioritate investițiilor mature.

În următorii 5–10 ani, dacă termenele de autorizare sunt realmente comprimate, iar proiectele transfrontaliere capătă un regim de „prioritate politică”, România ar putea vedea mai rapid întăriri pe interfețele regionale (Sud-Est) și proiecte care reduc izolarea energetică relativă a zonei, cel puțin teoretic. Un mecanism mai robust de împărțire a costurilor și folosirea veniturilor din congestie ar putea totodată atenua presiunea de a împinge nota de plată exclusiv în tarife interne, care de fapt sunt suportate exclusiv de consumatorii finali casnici și cei industriali.

Practic, în România, dacă această logică se impune, discuția despre „tranziție” se va muta tot mai mult în terenul infrastructurii, în sfera a câți MW se pot conecta efectiv, câte blocaje de rețea pot fi eliminate, cât de repede pot fi executate proiectele mari, și cât din această transformare se face fără să împingă disproporționat costul în factură. Aici, pachetul european ar putea să aibă un efect foarte vizibil, bineînțeles, în condițiile în care autoritățile din țară vor lua proiectul în serios și îl vor aplica cu sprijin politic intern susținut. 

🏗️⚙️ 𝑷𝒓𝒐𝒊𝒆𝒄𝒕 𝒅𝒆 𝒓𝒆𝒇𝒆𝒓𝒊𝒏ță 𝒇𝒊𝒏𝒂𝒍𝒊𝒛𝒂𝒕 𝒄𝒖 𝒔𝒖𝒄𝒄𝒆𝒔 𝒅𝒆 𝑪𝑶𝑴𝑬𝑺

 

COMES Săvinești anunță finalizarea cu succes a contractului de antreprenoriat general pentru conducte de înaltă presiune în cadrul Rafinăriei Petrotel Ploiești, un proiect considerat strategic, cu o valoare de peste 15 milioane de dolari și o durată de implementare de doi ani. Compania subliniază că este vorba despre un proiect de referință, care a presupus gestionarea integrală a etapelor esențiale – de la proiectare până la punerea în funcțiune – într-un mediu industrial cu cerințe ridicate de siguranță și calitate.

Potrivit comunicatului transmis de COMES, domeniul contractului a inclus proiectarea tehnică, aprovizionarea, execuția și prefabricarea conductelor, lucrările de montaj în rafinărie, precum și testele, verificările și punerea în funcțiune. Practic, compania a avut rolul de antreprenor general, coordonând întregul lanț de activități necesare pentru realizarea instalațiilor de conducte de înaltă presiune, o componentă critică în funcționarea în siguranță a unor fluxuri industriale de proces.

COMES evidențiază impactul direct al proiectului asupra repornirii Rafinăriei Petrotel, menționând că finalizarea lucrărilor contribuie decisiv la reluarea activității „în cel mai scurt timp posibil”, susținând continuitatea proceselor industriale și siguranța operațională. Într-un sector în care opririle și repornirile au implicații majore atât economic, cât și din perspectiva securității instalațiilor, compania indică faptul că acest tip de lucrări este esențial pentru stabilitatea și fiabilitatea infrastructurii tehnologice.

Prin această reușită, COMES își reconfirmă, în mesajul public, poziția de partener de încredere pentru lucrări complexe din industria energetică și de proces. Firma invocă expertiza tehnică, capacitatea de execuție și respectarea celor mai înalte standarde de calitate ca elemente care au stat la baza finalizării contractului. Anunțul consolidează portofoliul companiei într-o zonă de proiecte industriale cu grad ridicat de complexitate, unde livrarea la standarde stricte și în condiții de siguranță reprezintă un criteriu decisiv pentru colaborări viitoare.

A intrat în vigoare serviciul militar voluntar / Câți bani primește un voluntar care vrea să se ducă în Armată

Deși Armata Română este îmbătrânită, MApN exclude introducerea serviciului militar obligatoriu, preferând să înroleze militari voluntari, pe care să-i pregătească timp de patru luni, în mod intensiv. Se pot înrola atât bărbații, cât și femeile. 

A intrat în vigoare Proiectul de lege privind introducerea serviciului militar voluntar începând cu 2026, semnat de fostul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu.

Măsura are ca obiectiv întinerirea și consolidarea rezervei Armatei României, în contextul în care actuala rezervă este formată în mare parte din persoane care au făcut armata înainte de suspendarea stagiului militar obligatoriu, în 2007.

Potrivit lui Moșteanu, este vorba de o modificare a legii privind pregătirea populației pentru apărarea patriei, un proiect mai vechi, care a mai fost discutat, din cauza unei „rețineri politice față de orice temă legată de război, Ucraina sau armată”.

Tot Moșteanu a spus, la vremea respectivă, că suspendarea serviciului militar obligatoriu în urmă cu 18 ani a dus la situația în care rezerva Armatei României este „îmbătrânită”, fiind formată în principal din persoane care au depășit deja vârsta tinereții active, la care se adaugă foști militari profesioniști trecuți în rezervă. 

Ce înseamnă serviciul militar voluntar

Noua formulă presupune introducerea unei categorii numite „militar voluntar în termen”.

Serviciul militar voluntar presupune o perioadă de pregătire militară de patru luni, destinată atât bărbaților, cât și femeilor cu cetățenia română, care au vârsta cuprinsă între 18 și 35 de ani.

Pe toată perioada pregătirii, ei vor beneficia de toate condițiile pe care le primește un militar în termen.

Trei salarii brute pentru patru luni de pregătire 

La finalul pregătirii, vor primi un bonus de 27.000 de lei, adică trei salarii brute. 

Prin acest program, Armata își propune să încorporeze 120.000 de cadre militare pe care să se poată baza în cazul unui conflict. 

Acum, în Armată  există 70.000 de cadre active și 40.000 de militari în rezervă. 

Capacitatea națională de formare militară se situează între 1.000 și 10.000 de persoane anual.

Tinerii — băieți și fete — vor putea opta să efectueze un stagiu militar de patru luni, pentru care vor fi remunerați. După finalizarea stagiului, aceștia vor intra în rezerva Armatei României.

„Tinerii vor putea pleca temporar de la muncă și se vor putea întoarce după patru luni”

„Scopul este să avem o rezervă mai mare, mai bine pregătită și mai tânără. Armata obligatorie nu mai există din 2007, iar toți cei care au făcut armata atunci sunt astăzi mult mai în vârstă”, a spus Moșteanu.

Pentru persoanele care sunt deja angajate, proiectul prevede posibilitatea introducerii unui concediu special de patru luni pentru efectuarea stagiului militar.

„Tinerii vor putea pleca temporar de la muncă și se vor putea întoarce la același loc de muncă după finalizarea stagiului. Este un principiu important și vom introduce explicit această prevedere prin amendamente în Parlament”, a precizat ministrul.

Nu se revine la armata obligatorie

Ministrul Apărării a exclus categoric revenirea la stagiul militar obligatoriu.

„Nu este cazul. Armatele moderne sunt armate de profesioniști, așa sunt armatele NATO. Noi trebuie să creștem gradual efectivele de militari profesioniști și să completăm acest lucru cu rezerva de voluntari”, a spus el.

Moșteanu a respins și ideea că introducerea stagiului voluntar ar avea legătură directă cu un risc iminent de război.

„Este improbabil ca Rusia să atace un stat NATO. Îi înțeleg pe cetățeni că, văzând știrile și dronele care cad aproape de graniță, percep pericolul foarte aproape. Dar România este o țară sigură”, a afirmat ministrul.

Un sondaj realizat în septembrie 2025, arăta că românii susțin măsura într-o mare măsură

Conform Barometrului Informat.ro – INSCOP Research, ediția a III-a (realizat în perioada 1–9 septembrie), 74,2% dintre români au o părere bună despre introducerea stagiului militar voluntar, în timp ce 20,7% se declară împotrivă.

Susținerea este ridicată la toate categoriile

• 76% dintre bărbați și 72% dintre femei
• 76% dintre tinerii sub 30 de ani
• 77% dintre cei între 30 și 44 de ani
• 78% dintre cei peste 60 de ani

Sprijinul este mai mare în rândul persoanelor cu educație superioară (87%), al locuitorilor din marile orașe și al angajaților din sectorul public (81%).

Sprijinul este majoritar și în mediul rural (68%) și în sectorul privat (75%).

Modul în care autoritățile împachetează serviciul militar se concentrează pe componenta de voluntariat ca instrument modern de consolidare a capacității de apărare, fără, însă, să se revină la modelul vechi al armatei obligatorii.

Tăieri în sistemul bugetar - cine sunt salariații afectați. Avertismentul dur al economiștilor: fără scăderi reale de cheltuieli, măsurile sunt inutile

Cheltuirea banilor publici reflectă structura de putere a partidelor, iar reformele anunțate de Guvern nu vor avea efect dacă nu reduc concret cheltuielile, avertizează economistul Radu Nechita. Profesorul de la UBB atrage atenția că redistribuirea fondurilor favorizează administrațiile locale aflate sub aceeași culoare politică cu guvernarea și propune comasarea primăriilor mici și tăieri diferențiate, în funcție de gradul de risipă. Amintim că, Guvernul şi-a anunţat intenţia de a reduce cu 10% fondul de salarii din instituțiile publice, reforma administrației urmând să se facă în cursul lunii ianuarie, după ce Executivul o va aproba, cel mai probabil în ședința de joi, 15 ianuarie. 

Nechita: Banii sunt redistribuiți în funcție de culoarea partidelor

„Ar trebui să fie cheltuiți cât mai aproape de cetățean. (...) Lucrurile sunt însă amestecate, pentru că schema de personal răsplătește și clientela politică. Este nevoie de o separare pe verticală a cheltuielilor. Unele primării sunt subfinanțate, încasând doar taxele locale, dar au și multe cheltuieli, iar o parte din acestea sunt acoperite din colectarea TVA, impozit pe venit, impozit pe profit. O altă sursă de finanțare vine prin redistribuirea fondurilor de la primăriile mai bogate la cele mai sărace, un fel de solidaritate națională.

Ce încerc să vă spun este că resursele financiare sunt redistribuite în funcție de culoarea partidelor de la Guvernare către aceeași culoare a partidelor din administrația locală. Și nu vă spun doar eu, sunt studii ale Expert Forum. Ăsta e târgul și nu e bun. Acum, ca se taie niște posturi și niște salarii, nu cred că am rezolvat ceva. În sfârșit are cineva curajul să taie, să riște supraviețuirea politică. Testul e scăderea cheltuielilor publice. Adică să vedem dacă în 2026 vor fi mai mici decât în 2025 sau în 2024 sau în 2023. Ăsta e testul de reușită a reformei.

Ar trebui să scadă și numărul de administrații locale, să nu mai existe primărie cu n angajați pentru localități mici cu 88 de locuitori. Să fie comasate. Referitor la tăieri, premierul Ilie Bolojan arăta recent cum unele primării aveau scheme de personal foarte stufoase. Există județe care au cheltuit mai mult și județe care au cheltuit mai puțin. O scădere cu 10%, egală pentru toată lumea nu e corectă. Ar trebui să taie mai mult de la cei care au risipit mai mult și mai puțin de la cei care țși-au chibzuit mai bine fondurile”, este de părere economistul Radu Nechita, profesor la UBB.

Negrescu: Zeciuala nu e de ajuns

La rândul său, analistul Adrian Negrescu, a declarat pentru „Adevărul” că „zeciuiala anunțată de politicieni nu are o cine știe ce amprentă financiară în buget”, dar speră să fie doar un prim-pas în tentativa de a reduce cu adevărat cheltuielile statului.

„Și spun acest lucru pentru că perspectivele ne impun niște măsuri drastice în viitor. Poate că în 2026, pe fondul creșterii taxelor, statul va reuși să reducă deficitul bugetat în 6,4%, însă problema este ce vom face în anii următori, pentru că ținta este să îl reducem la 3%.

Culoarul de creștere a taxelor este deja epuizat – nu văd de unde să mai creștem taxele în anii următori pentru că riscăm să ducem economia în recesiune – împrumuturile publice și-au atins deja borna maximă de suportabilitate – de maxim 50 miliarde de euro pe an (nu ne mai împrumută nimeni peste acest nivel), astfel că singura soluție este să tăiem din cheltuieli, pentru că din reducerea evaziunii, chiar dacă vedem niște eforturi salutare la Ministerul Finanțelor, nu vom reuși să aducem bani la buget în așa fel încât să limităm drastic ecartul dintre venituri și cheltuieli. Reducerea cheltuielilor publice, restructurarea aparatului de stat reprezintă astfel singura noastră șansă de a reduce deficitul – iar zeciuiala nu va fi de ajuns. Trebuie o reformă administrativă, o restructurare a instituțiilor statului prin desființări, comasări de instituții, o regândire a cheltuielilor de funcționare a statului, trebuie, în esență, să facem cu adevărat reforme, nu doar politică.

Și sper să existe mai multă responsabilitate. Mă uit la ideile năstrușnice anunțate de Compania Națională de Investiții care a dat undă verde pentru construcția de noi stadioane pe datorie. Altfel spus, le cere constructorilor să înceapă lucrările pe banii lor și le promite că îi va plăti din 2027. O inițiativă cel puțin bizară, fără o logică economică. Dincolo de lipsa de fezabilitate economică a acestor investiții, se pune problema de unde vor fi bani în 2027 pentru astfel de investiții de sute de milioane de euro în condițiile în care inclusiv fondurile din PNRR vor fi deja epuizate. CNI riscă să ducă bugetul de stat într-o situație limită, fără niciun fel de responsabilitate bugetară.

Sper ca dl. Nazare să corijeze aceste inițiative și să construiască o lege a bugetului fezabilă care să reducă semnificativ din risipa banului public, altfel spus să tăiem din bugete în așa fel încât să forțăm bugetarii de lux, nobilimea bugetară să taie din privilegii, să restructureze și reformeze activitatea statului român.

Rămâne de văzut dacă va exista și voința politică în acest sens pentru că altfel vom rămâne cu aceeași senzație – ca reformele în România au însemnat, în esență, doar creșteri de taxe”, a declarat Negrescu pentru „Adevărul”.

Nu se va tăia din salariile de bază

Guvernul va folosi asumarea răspunderii pentru a trece pachetul legislativ privind reducerea cu 10% a fondului de salarii din instituțiile publice, măsură pe care o consideră ultimă șansă de credibilitate a actualului executiv.

„Bugetul real și responsabil nu poate fi conceput în acest an fără aceste reduceri de cheltuieli”, a spus ministrul Radu Miruță, precizând că joi, în ședința de Guvern, va fi adoptat pachetul pe administrație.

Potrivit acestuia, fiecare ordonator principal de credite trebuie să reorganizeze instituția pe care o conduce pentru a reduce cu 10% fondul de salarii, fără a tăia salariile de bază.

Lista instituțiilor cu cei mai mulți bugetari

Potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor (MF), la nivelul lunii noiembrie 2025, ultima lună pentru care există date oficiale, numărul posturilor ocupate în instituțiile și autoritățile publice din România era, în noiembrie 2025, de 1.280.562, cu 290 mai puține comparativ cu luna precedentă. 

Ștefan Popescu: Acordul cu Mercosur: Iluzia unui câștig european. Naivitățile României

După mai bine de un sfert de secol de negocieri intermitente, Uniunea Europeană a decis să închidă dosarul Mercosur, semnând un acord de liber-schimb cu piața integrată sud-americană formată din Brazilia, Argentina, Paraguay, Uruguay și Bolivia. Documentul este prezentat publicului european ca un succes strategic major: un instrument geopolitic menit să ancoreze Uniunea într-un parteneriat economic și politic cu un bloc continental emergent, într-un moment în care competiția pentru piețe și influență se ascuțește.

Narațiunea oficială insistă asupra dimensiunii economice a acordului: un spațiu comercial de circa 780 de milioane de consumatori, fluidizat prin eliminarea progresivă a aproape tuturor taxelor vamale. Costul pentru Uniune ar fi, ni se spune, marginal — câteva cote suplimentare de import, în special pentru carnea de vită sud-americană, statistic nesemnificative. În schimb, beneficiile ar fi substanțiale: protejarea indicațiilor geografice europene, combaterea contrafacerii și, mai ales, relansarea exporturilor industriale, cu accent pe sectorul auto, aflat într-o criză structurală profundă.

Temerea privind concurența neloială asupra agriculturii europene — în special a celei franceze — a fost tratată mai degrabă ca un inconvenient politic decât ca o problemă strategică. Parisul, deși vocal, nu a reușit să blocheze mecanismul decizional european și nici să coaguleze o opoziție solidă în jurul său. România, în mod previzibil, s-a raliat majorităţii conduse de Germania. La București, justificarea a fost formulată într-un registru care frizează improvizația: președintele Nicușor Dan a afirmat că „România va câștiga noi piețe pentru exporturi”. O declarație care, desprinsă de realitățile structurii economiei românești și de competitivitatea sa limitată pe piețe îndepărtate, nu este doar naivă ci caricaturală. As spune chiar tristă, pentru că trădează lipsa definirii intereselor româneşti într-un joc conceput de alții. Alţii fiind în primul rând Germania. 

La fel ca în anii precedenți, când Germania a împins Uniunea Europeană către politici energetice nesustenabile, Berlinul promovează și astăzi, prin acordul de liber-schimb cu țările Mercosur, o direcție care riscă să accelereze pe termen mediu dezindustrializarea europeană, fără a genera beneficii geopolitice reale. Sub umbrela liberalizării comerciale, Germania crede că își va securiza o piaţă care îi va permite substituirea pierderilor din Rusia şi reducerea expunerii pe piaţa chineză. 

O asemenea viziune nu ia în calcul câteva date elementare. În spațiul Mercosur, costurile energiei sunt mult mai reduse decât în Uniunea Europeană, diferență care nu este conjuncturală, ci structurală. Brazilia combină producția hidroenergetică, resursele fosile și biocombustibilii, ceea ce reduce expunerea la șocuri de preț și garantează o relativă stabilitate a costurilor industriale. În Argentina, în ciuda unei volatilități macroeconomice ridicate, accesul la resurse energetice strategice (gaz, litiu) menține costuri de producție semnificativ mai mici decât în UE. În Paraguay, electricitatea costă de până de patru ori mai puțin decât în Germania, iar energia fosilă de aproape trei ori mai puțin — un avantaj competitiv pe care nicio subvenție europeană nu îl poate compensa pe termen lung. Aceste state nu mai sunt simple periferii agricole, ci actori industriali emergenți, care beneficiază pe filiera agroalimentară de un avantaj climatic decisiv: până la patru recolte pe an, față de maximum două în Europa. Țări precum Uruguay au dezvoltat un sector zootehnic extrem de eficient, capabil să neutralizeze avantajul artificial al Politicii Agricole Comune. De asemenea, acordul cu Mercosur nu va înlătura competiţia cu China. Mercosur se află de ani de zile în centrul unei strategii industriale chineze coerente, orientate spre controlul lanțurilor de valoare. BYD a instalat la Camaçari, în Bahia, o uzină completă de vehicule electrice, concepută nu doar pentru piața braziliană, ci pentru întreaga Americă de Sud. Great Wall Motors a preluat fostul sit Mercedes-Benz și îl transformă într-o platformă de producție pentru vehicule electrice și hibride, cu ambiții clare în materie de cercetare și dezvoltare. Întrebarea este dacă industria auto europeană mai este capabilă să concureze cu produsele chinezești fabricate într-un mediu cu energie şi forţă de muncă mult mai ieftine şi materii prime locale. Sunt numai câteva date pe care le-am adus în discuţie pentru a demonstra absurditatea logicii celor care susţin un asemenea acord. 

În concluzie, acordul UE-Mercosur, prezentat ca o victorie economică și geopolitică, riscă să devină destul de curând un simbol al vulnerabilității europene. Efectele pe termen mai lung asupra dezindustrializării vor fi însă greu de contracarat în absenţa unei strategii serioase pentru creşterea competitivităţii.