Retorica privind „cea mai dezastruoasă guvernare economică” din perioada postdecembristă a devenit tot mai prezentă în spațiul public. Datele invocate – scăderea încrederii în economie, intrarea în recesiune și deteriorarea unor indicatori-cheie – par să susțină această teză. Totuși, o analiză mai atentă arată o imagine mai complexă, în care responsabilitatea este împărțită între decizii recente și vulnerabilități structurale mai vechi.
Prăbușirea încrederii: simptom sau cauză?
Unul dintre cele mai invocate argumente este declinul accentuat al indicelui de încredere economică (ESI). Dacă în 2024 acesta depășea constant pragul de 100 de puncte, considerat semn de stabilitate, în 2025 indicatorul a intrat pe o pantă descendentă, ajungând la aproximativ 92 de puncte în martie 2026 .
Această evoluție sugerează nu doar o deteriorare a percepției mediului economic, ci și o schimbare de așteptări în rândul investitorilor și consumatorilor. În mod tradițional, scăderea încrederii precede contracția economică – ceea ce pare să se confirme în cazul României.
De la creștere la recesiune
Datele Eurostat indică o schimbare rapidă de direcție: de la o creștere economică modestă, dar pozitivă, în prima parte a anului 2025, România a ajuns la o contracție de -1,9% în ultimul trimestru al aceluiași an .
Această inversare a ciclului economic a alimentat discursul critic la adresa guvernului Bolojan. Analizele economice arată că majoritatea indicatorilor – creștere economică, inflație, șomaj – s-au deteriorat în primele luni de guvernare .
Politicile fiscale: necesitate sau greșeală?
Un element central al dezbaterii este pachetul de măsuri fiscale adoptat în 2025. Creșterea taxelor, inclusiv a TVA, a contribuit la accelerarea inflației, care s-a apropiat de 10% .
Totuși, economiștii atrag atenția că aceste efecte erau, în mare parte, previzibile. Ajustarea fiscală într-un context de deficit ridicat „duce inevitabil la o creștere economică mai mică și la presiuni inflaționiste” . Cu alte cuvinte, încetinirea economiei nu este doar rezultatul unor decizii greșite, ci și consecința corecțiilor necesare după ani de dezechilibre bugetare.
Deficite, datorie și vulnerabilități vechi
Criticii guvernului indică și creșterea accelerată a datoriei publice și problemele din execuția bugetară. Nivelul datoriei s-a apropiat de pragul de 60% din PIB, considerat critic în UE .
În paralel, au existat controverse privind modul de raportare a deficitului, inclusiv utilizarea unor venituri din fonduri europene în calcule bugetare .
Cu toate acestea, aceste evoluții trebuie plasate într-un context mai larg: România intra deja în 2025 cu deficite ridicate și cu o dependență semnificativă de finanțarea externă, ceea ce limita marja de manevră a guvernului .
Narativ politic vs. realitate economică
Afirmația că toate problemele economice ar fi apărut „în mai puțin de un an” simplifică excesiv realitatea. Datele arată, într-adevăr, o deteriorare rapidă a indicatorilor, dar și existența unor dezechilibre acumulate anterior.
În același timp, există și indicatori pozitivi invocați de guvern, precum nivelul record al investițiilor publice, susținute în mare parte din fonduri europene . Acest contrast evidențiază ruptura dintre discursul politic și evaluarea economică obiectivă.
Concluzie: criză de politici sau criză de model?
Guvernarea Bolojan coincide cu o perioadă de deteriorare economică evidentă. Totuși, a o defini drept „cea mai dezastruoasă” exclusiv pe baza evoluțiilor recente ignoră contextul mai larg: deficite cronice, dependență de importuri și politici prociclice din anii anteriori.
Mai degrabă decât o criză punctuală de guvernare, situația actuală pare să reflecte o criză de model economic, în care ajustările inevitabile au venit într-un moment nefavorabil politic și social.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu