Nu știu dacă ați urmărit ieri conversația cu dl. Dragnea de la RTV (la un moment dat, a intrat prin telefon și dna Vasilica de la Guvern, nimic important, a citit niște răspunsuri la întrebările care tocmai i se adresau), dar a fost un moment acolo care merită remarcat.
Dl. Dragnea s-a plâns că DNA refuză să-i dea o copie în format electronic a dosarului său de la DNA în ancheta Teldrum. “S-a refuzat și au zis că numai în formă scrisă, care durează foarte mult și care costă foarte mult (…) să iau zecile sau vreo sută și ceva, nu știu câte bibliorafturi sunt”, a explicat dl. Dragnea, și trebuie să admitem că are dreptate. Firesc – și igienic! – ar fi ca procurorii, acuzații, judecătorii, grefierii și toți cei implicați într-o cercetare penală și în judecarea ulterioară să aibă documentele și în format electronic. Suntem în 2018, FFS! Cine știe ce funcționar de după vreun ghișeu de la DNA ridică din umeri: “la regulament scrie să vă luați copie seros, nu scrie nimic de copie eleftronică, n-o să schimbăm noi regulamentul nostru care merge așa de bine de 50 de ani pentru un suspect, oricât de vedetă ar fi – ce, domnu’ Dragnea, dacă apăreți la tv credeți că în cazul dv nu se aplică regulile?”
De data asta, Liviu Dragnea are dreptate. Dați-i omului dosarul scanat, ce naiba!
Dar, după ce a marcat acest punct (cu poarta goală, să admitem), dl. Dragnea nu s-a putut abține și a plonjat în careu cu o jalnică simulare de liga a III-a: “ca să iau o copie scrisă mă costă peste un miliard de lei (adică 100.000 lei noi, n.m.). Singurul venit pe care-l am este indemnizația de la Parlament”, a înfipt el lalaeaua-n brânză taman când era în acest nesperat avantaj de imagine.
Ei, asta chiar nu mi-aș fi imaginat, că baronul național de Teleorman nu se-ajunge cu bănuții de la un salar la altul, sărăcuțul. Atâtea cheltuieli pe capul lui, întreținerea la tot blocul ăla în care stă, costumele, că trebuie să aibă imagine, frizerul de mustață, vacanțele în Brazilia, acu’ s-au scumpit și ouăle, bașca benzina, că zgârcitul ăla de Călin Constantin Popescu Anton nu vrea să zică de unde bagă d-aia ieftină, badigardul care să-i cheme liftul, dacă tot a renunțat la SPP, ș.a.m.d., nenorocire, o să cadă de-a-n picioarelea pe stradă de foame, noroc cu bufetul de la Cameră, de unde încă mai poți lua o ciorbă de frunze și rădăcini cu un leu juma’, că altfel ce s-ar face țara, partidul, penalii?
Cum ar veni, a prins vulpea rană: ‘geaba-i prejudiciul din dosarul Teldrum 20 de milioane de euro, iaca, mie-mi suflă vântu-n buzunare, nici bani de xerox n-am, vai, vai…
Nu vreți, domnu’ Dragnea, să facem o strângere de fonduri pentru matale? Să facem un teledon – poate puneți dv o vorbă bună la câteva televiziuni, da?
Și când te gândești că prejudiciul în dosarul Teldrum e de 30 de milioane de lei și 20 de milioane de euro… Dar ce mai e zecemilionul de euro în ziua de azi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu