Văzut din teren, referendumul n-a eșuat din motive de toleranță, ci din prea multă furie la adresa celor care l-au susținut. Brusc, românii au realizat că au lucruri mai importante de urât decât minoritățile sexuale: politicienii, Biserica și alte instituții care și-au îngropat adevărata misiune sub niște munți de lăcomie și aroganță.
Ultima zi de vot a început de la 5,7 % și predicile din biserici au căpătat nuanțe de disperare. După săptămâni întregi în care clerul ortodox a făcut mai multă campanie electorală decât liturghii și vecernii, duminică și-a jucat ultima carte: Preafericitul Daniel a chemat la urne din mijlocul catedralei patriarhale, preoții de țară au luat-o din casă în casă, episcopii s-au înfățișat pe la resfințiri de biserici unde au ținut predici alarmiste și au dat și câte o masă la sfârșit, să-i îmbuneze pe credincioși.
Însă în loc să-i îmbuneze, aceste practici mai degrabă i-au enervat și oamenii au început să înjure în gura mare: „Ne fură toți la un loc, și popii, și politicienii!”.
Am mers prin sate și orașe în aceste zile de referendum și am găsit tot mai mulți oameni cuprinși de dispreț și tot mai puțini dispuși să accepte ordinele celor care se cred stăpâni pe viețile lor.
În videoreportajul de mai jos veți vedea o bătrână trecută de 70 de ani care votează cu scârbă. Apoi le transmite celor din comisie că n-a vrut să vină și recunoaște fără nicio frică, în fața camerei, că au fost trimisă cu forța: „Sandu de la primărie, cine să mă trimită!?”. Din tonul și din atitudinea ei, pare că data viitoare când o să-i mai calce Sandu prin bătătură o să dea drumul la câine și-o să cam pună mâna pe par.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu