Faptele de corupţie sau cele asimilate de corupţie, aşa cum sunt ele reglementate astăzi, erau definite, în forme diferite, încă din perioada în care ţările române erau conduse de domnitorul Alexandru Ioan Cuza. Pedepse foarte dure primeau funcţionarii care abuzau de funcţie sau care luau şpagă, aceştia putând fi excluşi pe viaţă din sistem.
Primul Cod Penal al României moderne a intrat în vigoare în perioada lui Alexandru Ioan Cuza şi era inspirat din legislaţiile penale prusace şi franceze. La vremea respectivă, Codul Penal românesc, ce a intrat în vigoare în 1864 în timpul procesului de modernizare a statului român, a fost considerat unul dintre cele mai moderne din Europa.
Acesta includea şi infracţiunile de corupţie, în unele cazuri cei găsiţi vinovaţi pentru această infracţiune fiind condamnaţi şi la închisoare pe viaţă.
Acurateţea Codului Penal adoptat în urmă cu un secol şi jumătatea mergea până la individualizarea faptelor de corupţie, în funcţie de categoria funcţionarilor publici care se făceau vinovaţi de această infracţiune. De pildă, o categoria de funcţionari publici pentru care pedepsele erau dintre cele mai drastice erau judecătorii.
La categoria “Despre mituirea funcţionarilor publici”, inclusă în capitolul “Crime si delicte comise de functiunari publici in exercitiul functiunii lor”, găsim o infracţiune care face referire expres la magistraţii corupţi.
“Dacă mituirea s-a urmat asupra unui judecător sau jurat pronunțând în materii criminale în favoarea sau în contra acuzatului, pedeapsa va fi maximul închisoarei și pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toata viața; el va pierde și dreptul la pensiune. Daca mituirea s-a urmat asupra unui jurat pronunțând în materii de expropriațiune, pedeapsa va fi închisoarea de la un an până la doi ani, pierderea dreptului de a mai fi admis în serviciu pe toată viața și a dreptului de pensiune”, se arata într-un articol din Codul Penal din timpul lui Alexandru Ioan Cuza.
Funcţionarii publici, excluşi pe viaţă din sistem
În Codul Penal de acum un secol şi jumătate se regăseau referiri şi cu privire la una dintre cele mai des întâlnite infracţiuni din România ultimilor ani, cea de abuz în serviciu. În Codul lui Cuza una dintre formele acestei infracţiuni era descrisă în felul următor:
„Ori-ce perceptor, ori-ce functionar însărcinat cu percepţiune, ori-ce depozitar sau contabil public, care va fi deturnat sau sustras bani publici sau privaţi, sau efecte ţinând loc de bani, sau acte, titluri şi alte lucruri mişcătoare, cari se vor afla în mâinile lui, în puterea însărcinarei sale, se va pedepsi cu maximul închisorei și cu interdicţiunea pe timp mărginit, dacă lucrurile deturnate sau sustrase vor fi de o valore de la 1.200 lei în sus. Dacă valorile sustrase sau deturnate sunt mai jos de 1.200 lei, pedeapsa va fi închisoare de la un an până la doi. În ambele aceste cazuri, condamnatul va pierde dreptul la pensiune și se va declara incapabil de a ocupa ori-ce funcţiune publică pe toată viaţa. Ori-ce judecător, administrator, funcționar sau ofițer public, care va fi stricat, desființat, sustras sau deturnat actele şi titlurile al cărora depozitar era, sau care i se încredinţaseră sau comunicaseră în virtutea funcţiunei sale, se va pedepsi cu maximul închisorei şi cu interdictiunea pe timp mărginit, se va declara şi incapabil de a ocupa funcţiune publică pe toată viaţa, pierzând dreptul la pensiune. Ori-ce agenţi sau însărcinaţi, ai guvernului ori ai depozitarilor publici, cari vor fi culpabili de aceleaşi sustracţiuni, vor fi supuşi la aceeaşi pedeapsă.”
Cum se pedeapseau faptele de corupţie
O altă pedeapsă des întâlnită în dosarele recente instrumentate în România este luarea de mită. Această infracţiune era definită în Codul Penal din timpul lui Cuza în felul următor:
“Orice funcționar de ramul administrativ sau judecătoresc, orice agent sau însărcinat al unei administrațiuni publice, care va fi primit sau va fi pretins daruri sau prezenturi, sau care va fi acceptat promisiuni de asemenea lucruri, spre a face sau spre a nu face un act privitor la funcțiunea sa, fie și drept, dar pentru care n-ar fi determinată de lege o plată, se va pedepsi cu închisoare de la doi până la trei ani și cu amenda îndoită a valoarei lucrurilor primite sau făgăduite, fără ca aceasta amendă să poată fi mai mică de 200 lei”.
Într-o formă specifică vremii, găsim şi actuala infracţiune de trafic de influenţă potrivit căreia “Oricare particular care, în numele său, sau în numele vreunui funcționar public, administrativ sau judecătoresc, cu știrea sau fără știrea acestuia, într-un chip direct sau indirect, va cere, va lua, sau va face să i se promită daruri sau alte foloase nelegitime, pre a interveni, spre a se face sau a nu se face vre-un act din cele privitoare la atribuțiunile acelui funcționar, se va pedepsi cu închisoare de la șase luni până la doi ani și cu amendă valoarea îndoită a lucrurilor luate sau promise, fără ca această amendă să fie mai mică decât 200 lei *). Lucrurile primite, sau valoarea lor, se vor lua în folosul ospiciilor sau caselor de binefacere ale localității unde s-a comis faptul. Iar dacă mijlocitorul va fi funcționar, va pierde dreptul de a mai ocupa funcțiuni și nu va putea primi pensiune”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu