Globalizarea și impactul asupra vieții – abia azi îl vedeți! România se prăbușește pe drumul către nicăieri

 

Ne-au spus cândva că globalizarea este semnul progresului. Că lumea trebuie să devină una singură, fără granițe, fără bariere, fără identitate. Ne-au vorbit despre libertate, dar ne-au oferit dependență. Ne-au vorbit despre dezvoltare, dar ne-au lăsat goi sufletește. Astăzi, România trăiește pe viu rezultatul acestei iluzii: un popor care nu mai știe cine este, ce iubește și încotro merge.

Am schimbat pământul pentru ecrane

Globalizarea n-a venit ca o binecuvântare, ci ca un val rece care a spălat încet valorile, tradițiile și conștiința noastră națională. Am schimbat pământul pentru ecrane, am schimbat biserica pentru centre comerciale, am schimbat dragostea de aproapele pentru o cursă oarbă după confort. Am devenit „cetățeni ai lumii”, dar nu mai suntem locuitorii propriei noastre țări.

Străzile satelor s-au golit

Străzile satelor s-au golit, inimile mamelor plâng de dor, iar copiii cresc cu părinți plecați. Ne-am exportat forța de muncă și ne-am importat neputința. Totul se cumpără și se vinde – până și sufletul. Până și tăcerea. Până și credința.

România, odinioară o grădină plină de viață, se prăbușește astăzi sub greutatea unei modernități prost înțelese. Ne lăsăm conduși de algoritmi, de modele străine, de minciuni poleite în limbaj corporatist. Globalizarea ne-a furat rădăcina și ne-a dat în schimb un cer străin, fără stele.

Am primit totul fără să judecăm

Și totuși, vina nu e doar a lumii din afară. E și a noastră – pentru că am primit totul fără să judecăm, pentru că am înlocuit discernământul cu fascinația, pentru că am confundat globalizarea cu evoluția. În loc să alegem ce să păstrăm și ce să schimbăm, am aruncat totul la gunoi: limba, credința, demnitatea.

Lipsa de suflet

România se prăbușește nu din lipsă de resurse, ci din lipsă de suflet. Un popor care nu mai simte apartenența, care nu mai are rădăcini, care nu mai prețuiește pământul strămoșesc, se transformă într-o masă ușor de manipulat. Globalizarea, pentru cei fără conștiință, e doar o formă elegantă de sclavie.

Nu e prea târziu

Abia azi vedem adevărata față a acestei lumi globalizate: uniformizarea gândirii, dispariția valorilor, alienarea sufletului. În loc de unitate, trăim confuzie. În loc de progres, am primit dezumanizare.

Și totuși, nu e prea târziu. Putem opri căderea dacă redescoperim ce înseamnă să fim români. Nu în sensul politic sau geografic, ci în sensul profund – acela de a simți, de a iubi, de a crede. De a fi oameni cu rădăcini, nu umbre într-o lume fără chip.

România se prăbușește pe drumul către nicăieri, dar fiecare inimă trează poate deveni o lumină care arată drumul înapoi – drumul spre sine.