După ce în marile biserici din România au început să apară deja cutii ale milei la care poți dona cu cardul, un nou „gadget” creștin își face loc, discret dar sigur, în marile lăcașuri de cult din lume. Lumânările clasice, cu flacără, sunt înlocuite treptat cu lumânări electronice – simple suporturi cu un beculeț în vârf, care se aprinde automat după ce credinciosul introduce bani cash sau plătește cu cardul. Sub ele există un sistem de plată, iar lumina rămâne aprinsă pentru un timp prestabilit.
Explicația oficială este una pragmatică: siguranță. Fără foc deschis, fără fum, fără ceară topită, fără riscuri de incendiu sau deteriorare a clădirilor istorice și a obiectelor de patrimoniu. Argumente greu de ignorat, mai ales în spații vechi de sute de ani, vizitate zilnic de mii sau zeci de mii de oameni.
Unul dintre cele mai cunoscute lăcașuri de cult creștine unde acest sistem a fost deja observat și discutat intens este Bazilica Sfântul Petru, din Vatican. În anumite zone de rugăciune, aprinderea unei lumânări nu mai presupune foc, ci activarea unei lumini electrice, în schimbul unei sume modice de câțiva euro.
Pentru unii pelerini, experiența este firească. Contează lumina, nu flacăra. Pentru alții, însă, senzația este stranie: credința trecută printr-un terminal de plată, ritualul redus la un gest mecanic, la un buton și un ecran. Susținătorii spun că esența nu se schimbă – rugăciunea și intenția rămân aceleași. Criticii vorbesc despre o comercializare excesivă a gesturilor sacre și despre pierderea contactului cu ritualul tradițional.
Cert este că digitalizarea a intrat deja în biserică. Mai întâi prin donații cu cardul, apoi prin lumânări electronice, iar mâine, probabil, prin alte forme tehnologice de exprimare a credinței. Întrebarea nu mai este dacă aceste sisteme vor ajunge peste tot, ci cât de repede și cât de pregătiți suntem să acceptăm că inclusiv gesturile religioase se adaptează epocii digitale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu