Acțiune "progresistă" la Londra. Statuia este a unui oarecare Winston Churchill

Să ajungi să te piși în miezul zilei, nestingherit de nimeni, pe statuia lui Winston Churchill din mijlocul Londrei, este semn de sinucidere.

Sinuciderea unei civilizații întregi.

Să te piși pe amintirea celui ce a salvat în extremis civilizația occidentală cu tot ceea ce înseamnă aceasta: democrația sa, respectul său indiscutabil pentru separarea puterilor în stat, ocrotirea libertăților individuale cu tot ceea ce înseamnă acestea, respectul față de argument și rațiune, ocrotirea pentru arte și științe, toate celelalte "amănunte" ce ne ajută să nu trăim în frică și nevoi, înseamnă să te piși, și nu mi-e teamă defel că aș exagera, pe Platon și Aristotel, pe Thales și Euclid, pe Cezar și Octavian, pe Dante, pe generația de aur pur a lui Leonardo, Michelangelo și Machiavelli, pe Giordano Bruno, pe Kepler și Galilei, pe Newton, pe Shakespeare și Cervantes, pe Halley, pe Voltaire, pe Mozart și Bethoven, să te piși pe toate științele, descoperirile și artele miraculosului secol al XIX-lea, sute, mii de nume, cu Darwin, Volta, Ampere, Pasteur, Verdi, Hugo, Rodin, apoi pe impresioniștii toți, de fapt, sunt mult prea multe și mult prea mulți ca să fie vreodată pomeniți toți împreună, să te piși pe tot ceea ce suntem, cu bunele și relele noastre, căci Sir Winston Churchill, cu mintea sa sclipitoare și sofisticată, cu curajul și libertatea sa debordantă a fost produsul dublu rafinat și ultimul apărător gigantic a tot ceea ce suntem în esență.

Cine o face?

Nu vreun cretin proaspăt sosit într-o lume pe care nu o înțelege, ci un reprezentant tânăr al celei mai răsfățate și îmbuibate generații din întreaga istorie a lumii, generația gadgeturilor tehnologice inutile, a nimicurilor zise "alternative", mâncare, medicină, istorie, educație, sexualitate, până și muzica a ajuns alternativă, o generație a sloganurilor fără sens, gata să se ralieze oricărei cauze ce presupune distrugere.

Distrugerea trecutului și, odată cu tăierea rădăcinilor, distrugerea istoriei, a amintirilor, și a valorilor morale ce ne definesc: patriotism, familie, credință, libertăți individuale.

De ce fac asta? Nu-i întrebați. Nu veți căpăta decât lozinci tâmpite și flegme în față.

Exact ca în Piața Victoriei.