Strâmtoarea Ormuz, epicentrul unui nou șoc energetic. Europa, prinsă între volatilitate și vulnerabilitate

Strâmtoarea Ormuz, epicentrul unui nou șoc energetic. Europa, prinsă între volatilitate și vulnerabilitate

Escaladarea conflictului dintre Statele Unite ale Americii și Iran readuce în prim-plan una dintre cele mai sensibile artere energetice ale lumii: Strâmtoarea Ormuz. Blocajul parțial al acestei rute prin care tranzitează peste 20% din gazele naturale lichefiate destinate Europei a declanșat o reacție imediată pe piețele internaționale și a reaprins temerile privind o nouă criză energetică pe continent.

Pentru România, efectele nu țin de o criză fizică de aprovizionare, ci de presiunea inevitabilă a prețurilor globale. Iar tabloul european este, potrivit experților, „și mai nefericit” decât pare la prima vedere.

Explozie pe burse: gaze +25%, petrolul în salt de două cifre

Luni, 2 martie, cotațiile futures la gaze naturale în Europa au crescut cu până la 25%, cea mai amplă mișcare din 2023 până în prezent. În paralel, petrolul Brent a urcat brusc la peste 82 de dolari/baril, în timp ce WTI a consemnat creșteri de două cifre, înainte ca piața să se tempereze spre un avans mediu de aproximativ 6%.

Reacția reflectă un risc sistemic clar: prin Ormuz tranzitează zilnic circa 20 milioane barili de petrol și volume esențiale de LNG. Orice perturbare majoră generează automat presiune pe lanțurile globale de aprovizionare.

Pentru Uniunea Europeană, vulnerabilitatea este structurală. După reducerea importurilor din Rusia, state precum Qatar, Kuweit, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au devenit furnizori esențiali, alături de SUA și Africa de Nord. Orice blocaj în Golful Persic afectează direct acest nou echilibru energetic.

Rusia, beneficiar colateral?

Analistul Ștefan Popescu atrage atenția că fiecare focar de instabilitate redistribuie avantaje geopolitice. În opinia sa, creșterea prețului hidrocarburilor poate consolida poziția Rusia pe piața globală, într-un moment în care economia sa rămâne profund dependentă de exporturile energetice.

Cu barilul în creștere și fluxurile din Orientul Mijlociu sub presiune, marja de manevră a Kremlinului s-ar putea lărgi, mai ales într-un context în care marile economii europene – în special Germania și Franța – traversează deja o perioadă economică fragilă.

Germania, aflată într-o recesiune prelungită, este deosebit de vulnerabilă la șocuri energetice. Iar aici intervine efectul de domino asupra României.

Impactul asupra României: nu prin lipsă, ci prin preț

România nu depinde direct de fluxurile prin Ormuz, însă este complet integrată în piața energetică globală. Prețul petrolului și al gazelor nu se stabilește național, ci internațional.

Potrivit expertului Silviu Gresoi, efectele pot fi rapide:

• carburanți mai scumpi la pompă;

• presiune suplimentară asupra inflației;

• creșterea costurilor de transport și producție;

• impact indirect asupra dobânzilor și consumului.

În plus, economia românească este strâns legată de industria germană și franceză, în special în sectorul auto. O eventuală contracție a comenzilor vest-europene ar afecta direct companiile românești integrate în lanțurile de producție.

Scenariul extrem: un deficit global de 13%

Expertul Dumitru Chisăliță avertizează că închiderea completă a Strâmtorii Ormuz ar însemna pierderea accesului la aproximativ 13% din producția globală de petrol – aproape dublu față de șocul petrolier din 1973.

Capacitatea alternativă prin conducte este limitată:

• Conducta Est–Vest din Arabia Saudită: 5 milioane barili/zi

• Conducta Habshan–Fujairah din EAU: 1,5 milioane barili/zi

Față de un flux normal de 20 milioane barili/zi prin Ormuz, rămâne un deficit brut de 13,5 milioane barili/zi.

Stocurile strategice globale pot amortiza temporar un astfel de șoc, dar nu îl pot compensa pe termen lung dacă blocajul persistă luni de zile.

Vocea moderată: „Reacție emoțională a pieței”

Pe de altă parte, expertul Cosmin Păcuraru consideră că reacția burselor este, în mare măsură, emoțională. Istoric, prețurile au crescut rapid în momente de criză, dar au revenit relativ repede după stabilizarea situației.

În opinia sa, statele exportatoare nu își pot permite o întrerupere prelungită a fluxurilor, iar piața ar putea reintra în echilibru în câteva săptămâni. De asemenea, există posibilitatea diversificării surselor, inclusiv prin creșterea exporturilor din Venezuela, în funcție de evoluțiile geopolitice recente.

Europa, între inflație și competitivitate

Dacă blocajul persistă, consecințele pentru Uniunea Europeană ar putea include:

• accelerarea inflației;

• creșterea costurilor logistice (inclusiv redirecționarea transporturilor maritime pe ruta Capului Bunei Speranțe);

• majorarea primelor de asigurare navală;

• pierderea suplimentară de competitivitate industrială.

Pentru România, riscul major nu este o criză energetică internă, ci amplificarea presiunilor externe: costuri mai mari, cerere externă mai slabă și un nou val inflaționist într-un moment în care economia încearcă să se stabilizeze.

Concluzie

România nu este în zona conflictului. Însă într-o economie globalizată, șocurile energetice traversează frontierele cu o viteză mai mare decât informația.

Dacă blocajul din Strâmtoarea Ormuz va fi de scurtă durată, piețele vor absorbi șocul. Dacă însă criza se prelungește, Europa riscă o nouă rundă de presiuni economice majore, iar România – prin interdependența sa cu marile economii occidentale – va resimți inevitabil factura.

În geopolitică, distanța nu mai înseamnă protecție. Iar în energie, fiecare verigă contează.