joi, 5 iulie 2018

Iohannis, lupii şi oaia

Preşedintele României a făcut ieri, la ora 14.45, o foarte scurtă declaraţie de presă. 

Era de aşteptat ca, întâi de toate, după 28 de zile de lectură şi reflecţie, să-şi anunţe multaşteptata decizie: “ce trebuie făcut sau ce voi face eu mai exact”, cum se exprima, în legătură cu decretul de demitere a Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie. N-a făcut-o. (Presupun că  aşteaptă un comunicat al Comisiei de la Veneţia, care înţeleg că va fi unul esopic: deciziile Curţii Constituţionale sunt obligatorii, dar Curtea, la rându-i, e obligată să respecte Constituţia). 

Era, de asemenea, de aşteptat, să Preşedintele să lumineze opinia publică asupra unui subiect fierbinte: proiectul de lege al exploatarii offshore a gazelor. Nu e o lege economică oarecare, ci un act normativ cu miză geopolitică, iar Preşedintele ar trebui să aibă în această privinţă un cuvânt greu de spus. Aşa cum arată proiectul, după ce a ieşit din Senat şi a ajuns în Cameră, pare un nou instrument în mâna jupânului României, prin care îşi poate negocia interesele personale. Cu atât mai mult cu cât astăzi, preşedintele Camerei Deputaţilor a recitat în faţa jurnaliştilor un poem patriotic în proză despre importanţa zăcămintelor de gaze din Marea Neagră, pe un ton polemic, de parcă proiectul de lege ar fi fost impus majorităţii.
Declaraţia de presă a Preşedintelui s-a referit exclusiv la Codul Penal, care a trecut astăzi, previzibil, de votul Parlamentului. Şi,  tot prevzibil, Klaus Iohannis a anunţat că îl va contesta la Curtea Constituţională.
Din nou grăbit, preşedintele României s-a mărginit la a împrăştia adjective. ”Evenimentul” votării Codului Penal este ”de-a dreptul revoltător”. Modificările operate în noul Cod sunt ”fie inutile, fie chiar toxice sau dăunătoare”. Foarte de acord, dacă figurile de stil ar fi fost însoţite şi de argumente.  
Klaus Iohannis nu e singurul revoltat de maniera în care a fost dezbătut la foc automat şi apoi votat Codul Penal, de prostia agresivă a tartorului Comisiei speciale comune a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru sistematizarea, unificarea şi asigurarea stabilităţii legislative în domeniul Justiţiei, cunoscutul Florin Iordache. Dar, spre deosebire de noi, toţi ceilalţi, preşedintele României are, în afara emoţiei puternice, şi instrumente (câte i-a mai lăsat coaliţia PSD-ALDE).
Interesant e cum cataloghează ”evenimentul”: ”Ceea ce se întâmplă în aceste zile se numeşte dictatura majorităţii şi este profund dăunătoare democraţiei”. Însă ”dictatura majorităţii” e chiar una dintre definiţiile democraţiei. (Ironia parlamentarismului românesc e că noul Cod a trecut astăzi cu votul a nouă deputaţi ai minorităţilor şi a unui deputat al minusculului PMP).
Cea mai plastică exprimare a ideii de dictatură a majorităţii e memorabila formulă atribuită lui Benjamin Franklin: democraţia înseamnă doi lupi şi o oaie care îşi votează meniul pentru prânz. Există şi o continuare: libertatea e o oaie bine înarmată care contestă votul. 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu