Noua politică a ţărilor puternice ale lumii: Să munceşti mai mult, să ieşi la pensie mai târziu şi să ”mori mai repede”, pentru că altfel sistemul financiar nu mai rezistă şi urmează colapsul

În doar cinci zile de când Banca Angliei a tăiat dobânzile luna trecută deficitul cumulat din planurile de pensii ale celor mai mari 350 de companii britanice listate a crescut cu 10 miliarde de lire sterline. Anul trecut deficitul fondurilor de pensii ale celor mai mari companii de pe bursa americană s-a situat la 376,6 miliarde de dolari. În Ger­mania, banca centrală - Bundesbank - a reco­mandat majo­rarea graduală a vârstei de pen­sio­nare la 69 de ani, avertizând că altfel cea mai mare economie europeană nu va mai avea de unde să dea bani pen­sio­narilor.

Lumea se îndreap­tă spre o criză a pen­siilor, după cum scrie Financial Times. În unele ţări, politicienii au găsit vinovaţii: băn­cile centrale. În SUA, problemele au deve­nit evidente în luna mai când cei 400.000 de cotizanţi şi membri ai Central States Pension Fund, fond înfiinţat în 1955 pentru administrarea pensiilor camionagiilor, au primit scrisori de la boardul de directori cu o scuză neobişnuită. Managerii scriau că regretă că trebuie să-i informeze că fondul, până la urmă, nu le va reduce beneficiile deoarece Trezoreria le-a interzis această soluţie. Central States a vrut să reducă beneficiile deoarece se temea că altfel va intra în default deoarece activele sale de aproximativ 18 miliarde de dolari nu pot acoperi promisiunile de plată de 32 de miliarde de dolari. Reducerea pensiilor făcea parte dintr-un plan de salvare care avea ca scop evitarea unui dezastru total mai târziu. Însă ideea a fost atacată de Congres şi de sindicate. 

„Situaţia Central States Pension Fund este critică şi se înrăutăţeşte, iar estimările arată că fondul va rămâne fără bani în mai puţin de 10 ani”, se arată în scrisorile citate.

Astfel de avertismente vor primi probabil pensionari şi cotizanţi la fonduri de pensii din multe alte locuri din lume, unde politicienii se vor confrunta cu aceeaşi dilemă impo­sibilă: o criză de­mo­grafică a pen­siilor, provocată de faptul că oamenii tră­iesc mai mult şi de de­clinul ratelor nata­lităţii, a devenit critică dato­rită randa­men­telor obliga­ţiunilor afla­te la cele mai joase cote din istorie. Veniturile aduse de obligaţiuni, în special de titlurile guver­namentale şi cu venit fix, sunt baza investiţiilor fondurilor de pensii. După ani de declin al yieldurilor, pentru aceste fonduri a devenit foarte dificil să mai producă randa­ment. De aici tacticile disperate ale fon­durilor precum Central States.

În SUA, activele fondurilor de pensii s-au dublat din 1999, dar obligaţiile de plată către pensionari au crescut de aproape patru ori, potrivit Ryan ALM. Rezultatul este un deficit enorm al fondurilor de pensii. Cele ale companiilor cuprinse în indicele bursier S&P 1500 aveau la sfârşitul lunii trecute un gol de finanţare de 562 de miliarde de dolari, cu aproape 160 de miliarde de dolari mai mare decât în urmă cu doar şapte luni, conform datelor Mercer.

Pentru fondurile de pensii publice, cărora le este permis să se angajeze la randamente mult mai mari decât cele de pe piaţa obligaţiunilor, problema este şi mai gravă. Joshua Rauh, profesor de finanţe la Stanford University, a calculat că în acest sector deficitul se ridică la 3.400 de miliarde de dolari.

„Este o problemă de viaţă şi de moarte. Astfel aş descrie provocarea. Declinul ran­damentelor este o problemă existenţială pentru întregul sistem de pensii”, spune Alasdair Macdonald de la Willis Towers Watson.

Analiştii de la Citi Investment Research au calculat că pentru corporate America (firmele cu acţiunile incluse în indicele S&P 500), în 2015 diferenţa dintre activele fondurilor de pensii şi obligaţiile de plată a pensiilor dă un deficit de 376,6 miliarde dolari, uşor mai mic decât în 2014. În decembrie 2008 deficitul era de 308 miliarde dolari, scrie Business Insider.

Pe măsură ce anxietatea creşte, unii politicieni aruncă vina pe băncile centrale. În Marea Britanie, baro­ne­asa Altmann, fost ministru al pensiilor, a spus că finan­ţa­rea pen­siilor a ajuns la „punctul de criză” şi a dat vina pe politica de achiziţii de obligaţiuni (QE) a Băncii An­gli­ei.

„Starea de urgenţă în care se află schemele de pensii a fost cauzată de QE”, a spus ea. Oficialii băncii spun că ştiu că este o problemă, dar nu par să se simtă vinovaţi. Andrew Haldane, economistul şef al Băncii Angliei, a explicat că prioritatea instituţiei este de a stimula economia. „Simpatizez cu cotizanţii, dar locurile de muncă trebuie să fie pe primul loc”, a spus el. Potrivit calculelor Mercer, deficitul fondurilor de pensii ale celor mai mari 350 de companii britanice listate este de aproape 150 de miliarde de lire sterline.

Orice soluţie pentru această problemă, scrie Financial Times, implică economii mai mari făcute de persoane şi investiţii mai mici din partea companiilor – un rezultat care contravine scopului principal al programelor de QE: stimularea cheltuielilor.

Bundesbank, banca centrală a Germaniei, a propus Berlinului o soluţie: majorarea progresivă a vârstei de pensionare începând cu 2030 pentru a ajunge la 69 de ani până în 2060. În prezent, vârsta de pensionare este de circa 65 de ani. Propunerea a fost, bineînţeles, atacată, mai ales de socialişti şi de o parte din presă.

Sursa materialului: Ziarul financiar