În prima vineri după Paște, credincioșii prăznuiesc Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare trecută cu cruce roșie în calendarul ortodox, marcată de tradiții și obiceiuri moștenite din străbuni. De Izvorul Tămăduirii, în biserici are loc slujba de sfinţire a apei, iar credincioșii merg să ia Agheasma Mică.
Izvorul Tămăduirii este considerată a fi una dintre marile sărbători închinate Maicii Domnului. Nu are dată fixă, iar în acest an este celebrată pe 17 aprilie, în vinerea din Săptămâna Luminată.
Sărbătoarea amintește de o minune petrecută lângă Constantinopol, când Maica Domnului i-a descoperit viitorului împărat Leon cel Mare un izvor cu apă tămăduitoare.
Minunea s-ar fi petrecut în secolul V. Viitorul împărat Leon, mergând printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, a întâlnit un orb care își căuta drumul, astfel că se spune că l-a luat de mână ca să-l conducă. Când acesta i-a cerut la un moment dat să-i dea apă, pentru că îi era sete, a plecat să caute. Negăsind, a auzit glas Maicii Domnului, care i-a indicat locul unde va găsi apă pentru a potoli setea omului și pentru a-i unge ochii lipsiți de vedere. Urmând cele auzite, Leon a găsit izvorul, despre care se spune că s-a dovedit a fi tămăduitor. Omul și-a astâmpărat setea, dar și-a recăpătat și vederea. După ce a ajuns împărat, Leon a ridicat în acel loc o biserică închinată Fecioarei Maria şi care a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”. Se spune că apa acelui izvor ar fi vindecat mulți bolnavi de-a lungul timpului.
În această zi, în biserici se fac slujbe pe sfințirea a apei
În ziua în care se prăznuiește Izvorul Tămăduirii, în toate bisericile au loc slujbe de sfinţire a apei, iar oamenii merg în lăcașurile de cult pentru a asista la slujbă, iar apoi duc acasă Agheasma Mică, pe care o beau dimineața, pe nemâncate.
Cu ocazia acestei sărbători, se fac pelerinaje la biserici, mănăstiri şi locuri sfinte, în special acolo unde se află izvoare şi fântâni considerate a fi tămăduitoare.
Obiceiuri de Izvorul Tămăduirii
În dimineaţa zilei în care se prăznuiește Izvorul Tămăduirii, credincioşii obişnuiesc să meargă la biserică. Iar după slujba de sfințire a apei, preoţii îi stropesc pe credincioşi cu apă binecuvântată, Agheasma Mică, şi cântă troparul: „Mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta, păzeşte pe poporul Tău”.
Cu apă sfinţită se stropesc grădinile şi livezile, pentru a avea un an îmbelșugat şi pentru a proteja recoltele de grindină. Exista obiceiul ca gospodarii să dea cu apă sfinţită şi peste animalele din gospodărie, îndeosebi să stropească cu agheasmă vitele de povară, pentru ca acestea să fie sănătoase şi să dea ajutor cu spor la lucrările agricole.
În această zi de mare sărbătoare nu se lucrează în gospodărie sau la câmp. Iar gospodinele nu spală, nu calcă rufe şi nu croiesc haine, pentru că se spune că obiectul de îmbrăcăminte lucrat în această zi nu va fi terminat niciodată, drept urmare nu va fi de folos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu